E o zi a tandreței, ziua dumneavoastră, ziua mamei…

 

Prin toate ipostazele sale, FEMEIA este o rază de soare, o divină floare, aurul sufletesc al familiei, trăinicia căminului, siguranţa şi drumul către armonie. Prin tandreţe, fidelitate, devotament, sacrificiu, lumină dumnezeiască, iubire necondiţionată, mama, fiica… ne dăruieşte bucurie, dor nestins şi blândă fericire. Dumneavoastră sunteţi minunea fiecărei zile, daţi sens vieţii şi lumii căci fără iubire searbădă-i trăirea şi tristă călătoria… Meritați prețuirea și iubirea în fiecare zi a vieții! De ziua dumneavoastră, vă îmbrăţişăm şi vă dorim sănătate şi spor în casă, familie şi în viaţă. Vă mulţumim pentru sprijin, colaborare și că ne aduceți bucurie în suflet.

Mesaj

Astăzi, 8 Martie 2023, scriu pentru prima dată un mesaj special colectiv de Ziua Femeii, spre a marca în chip deosebit și sensibil această sărbătoare, căreia de prea multe ori nu i-am dat suficientă amplitudine de sens, unghiularitate sau anvergură. Simt acum că trebuie să fac acest gest pentru că în decursul timpului am descoperit treptat că Universul Uman se măsoară mai ales în femei-lumină, de la cea care m-a adus pe mine pe lume, la cea care mi-a dăruit odraslele plămădite din codul meu genetic și, până-n final la colegele care mă urmează cu fidelitate și bună ascultare în tot ceea ce întreprind cultural. Dar cu lumină se îmbracă și femeile-autoare de cărți, femeile-educatoare de suflete, femeile-cititoare și toate celelalte categorii ale acestui gen uman privilegiat prin însuși faptul că Dumnezeu le-a învrednicit esențialmente cu funcția biblică „creșteți, înmulțiți-vă și umpleți Pământul”.

Așadar, dacă azi e Ziua Femeii, trebuie să mă consider fericit în primul rând pentru că am alături circa 80 de femei frumoase prin harul lor în lucrare, ce aduc zilnic ofrandă de suflet la templele lui Homo Doctus, că în fiecare zi trec pragul Catedralei Cărții sute de „cititoare” (ele fiind de fapt majoritatea!), dar mai ales pentru că din zecile de mii de „utilizatori”, peste 60% reprezintă puii de oameni, care poartă cu ei și la ei în permanență icoana unei mame și a unei învățătoare. 

De la colaboratori… De sărbători…

La Mulți și Fericiți Ani, 2023 și mulți ani și de aci în viitor, Dragilor colaboratori World Press Bibliotheca e-Septentrionalis, și Colectivului de Redacție!

Minunată muncă și minunate rezultate, strânse în buchet în Plaiul Maramureșean. 

In te, Domine, speravi

Așezând în inima lui speranța, omul a învățat, dintotdeauna, că noul an ce va să vină este cea mai potrivită cale de convertire a propriului eu. Pornit pe acest drum, el atribuie aceeași însemnătate atât călătoriei cât și destinației, punându-și încrederea în propriile forțe, în tovarășii care îi sunt aproape, dar mai ales în Cel ce este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6), nădăjduind că toți pașii lui vor împlini scopul propus. Toate acestea ilustrează, metaforic, relația sinelui cu pământul milenar și descoperă, astfel, sursa vieții și a binecuvântării. Legătura intimă dintre cele două deschide poarta succesului, a înțelepciunii și a bucuriei.

Marcați și noi de dorința de a pune în început bun dinamica propriei axiologii spre atingerea celor mai mărețe idealuri, să lăsăm ca energia Anului Nou să-l alunge din noi pe omul cel vechi, înviorându-ne inima, sfințindu-ne gândurile,

Sursum corda, bibl. Ioan Neamțiu

Ioan Neamțiu

În viața fiecărui om există un element de biruință care trebuie căutat cu deplină persuasiune. Omului nu-i mai este suficient să aibă rădăcinile de tipul celor cu care s-a mulțumit până acum, ci el își îndreaptă gândurile și pașii spre noi idealuri, spre întâlniri axiologice pline de mister și energie. Deși, uneori, își leapădă frunzele, menținând o traiectorie viabilă, în el rămâne scânteia primordială, fapta, gândul și sentimentul care l-a înnobilat și l-a crescut.

Pentru Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, prezența preotului, bibliotecarului, metodistului Ioan Neamțiu a fost un real câștig, cu adevărat, o împlinire profesională. Perioada de împreună slujire, din 08.08.2002 și până în 31.10.2021, a contribuit la zidirea spirituală și cognitivă a cititorilor care au trecut pragul secției Periodice, acolo unde, colegul nostru, își desfășura activitatea.

Plecarea sa, demnă de cauze mult mai mari, s-a desfășurat cu o anumită grandoare, iar apariția unui text surpriză în Gazeta de Maramureș, nr. 946/2021, ne face să îl privim într-o altă lumină pe omul care elogiază într-o sinceritate debordantă.

Mulțumindu-i pentru tot profesionalismul

MESAJ PENTRU CORUL „PRO MUSICA” DIN GIULA, CARE PE 23 OCTOMBRIE A SĂRBĂTORIT 30 DE ANI DE EXISTENŢĂ

Din păcate, din mai multe motive, nu pot fi alături de Voi în acest ceas de sărbătoare. Ţin să Vă felicit din tot sufletul.

Aniversarea a 30 ani de existenţă constituie un prilej de bucurie pentru corişti şi public deopotrivă. După cum bine se cunoaşte în oraşul Giula, corurile bisericeşti şi laice constituie o tradiţie împământenită care se păstrează şi în zilele noastre. Din a doua jumătate al secolului al XIX-lea viaţa muzicală corală a cunoscut un avânt fără precedent în acest oraş.

Îmi face o deosebită plăcere să Vă felicit la împlinirea a 30 de ani de existenţă. Între instituţiile româneşti cu o vechime venerabilă, Corul „Pro Musica” este cel care nu-şi trădează niciodată vârsta, fiind mereu tânăr şi transmițând întotdeauna energia membrilor săi şi bucuria de a cânta împreună.

Răvaș de la Rohia

de Adrian POP 

Mănăstirea „Sf. Ana”, Rohia

 

Servus,

M-am gîndit la rubrici, cred că cel mai bine ar fi să păstrezi capurile de pagină din ultima revistă, mi se par foarte potrivite.
Adevărul e că aici mă înminunez zilnic, în afara rutinei de prelucrare a cărţilor.
E un tărîm magic…
Şi de alaltăieri a revenit părintele Serafim din spital… sporeşte puterea locului!
Nu pot să scriu decît poeme şi să fac cîteva însemnări zilnice, după ce merg în cameră… totul e copleşitor…
Voi încerca, cînd ajung acasă, la ţară, să mă gîndesc la ceva concret pentru rubrici, aici nu pot…   

Răvaș peste vămi. Lui Adrian Pop, nobil – de spiță și de spirit – de Copalnic-Mănăștur

de Angela-Monica JUCAN

Ce-o mai fi făcând Adrian? Ne-au rămas poveștile neterminate. Pornite dintr-un cuvânt, și-ntinse pe ore.

 

Adrian Pop
(30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021)

***

— Hai să mai și lucrăm. Azi, n-am făcut încă nimic.
― Las’ că recuperăm mâine.
Mâine… tot așa. Și răspoimâine.

***

Heeei, Adrian, deschidem filială la Scăeni? Când se inaugurează centrul ăla de la voi, să fac naveta cu S. și cu M.,

Mesaj

„Nostalgie” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Oare ce creionează cu glasu-i subțire
Păsărica ascunsă-n tufiș?
Ce schiță secretă și pe seama cui
Se pune la cale-o cădere,-un suiș?
Poate chiar mie-mi citește din zodii
O frază cu tâlc despre ce mă așteaptă,
Mă vede-ncărcat de povestea vieții
Și-o prinde-o milă-nțeleaptă.