ADRIANA TOMONI. MAGNOLIA VRĂJITĂ

27/04/2021

(recenzie)

de Vasile BELE


 Sunt o celebră necunoscută,
trecătoare prin Valea Plângerii.
Născută de ziua Sfântului Andrei,
într-un loc ce-mi e icoană,
botezată cu-n nume ce poartă-n el o Ană,
urc spre casă, cu gleznele sângerându-mi,
prin grohotișuri și spinii vieții.
Cules-am maci arzând
și-am simțit lacrimile ploilor pe obraji,
am urcat și-am coborât,
mereu cu privirea spre cer.
Am fost pusă pe podiumuri lumești,
ce fi-vor dărâmate de eternitate
și-am fost biciuită alteori,
cu bicele cuvintelor.
Averile fără de bani le port în sipet prețios
și le voi trece și dincolo de Styx.
Pântecele mi-a purtat viață
și pomul vieții a înflorit lăstare
”…

este o frumoasă prezentare ce și-o face poeta ADRIANA TOMONI, în volumul de versuri MAGNOLIA VRĂJITĂ, apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2019, ISBN 978-606-037-016-1, pag. 118, ediția a II-a, cu o prefață de Robert Novac.

Am început colaborarea anul pandemiei, 2020, când dădusem de veste despre un nou proiect literar, Citește restul acestei intrări »


Mi-e dor…

08/01/2020

de Vera TEREBEȘI

Mi-e dor de vechile anotimpuri, de adierile dulci de vânturi, să privesc sclipirea orbitoare a razelor de soare ce trec printre ramuri când mă uit spre cer… de liniștea asurzitoare de gânduri… aștept șoapte de sub aripile adâncurilor aduse de valuri… de ce stă totul?… nu se mișcă… mă gândesc…

Îmi iau gândurile în brațe… și tot aștept… gânduri multe… frumoase, dulci, altele confuze, tulburi… rog un stol de păsări să le ducă departe… rog cerul să mă înalțe… rog adierile să mă îmbrățișeze cu parfumul lor… rog copacii să își legene ramurile în ritmul cântecului sufletului meu… rog florile să își dea frumusețea și gingășia adierii vântului s-o răspândească… Citește restul acestei intrări »


Mi-e dor

17/02/2017
portativ_compozitie_ion-georgescu-muscel

„Portativ – compoziţie” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Mi-e dor de ce-am lăsat în urmă,
în urma timpului grăbit –
pe sfântul țăran de la plug
și sfântul țăran de la coasă
precum și sfântul car cu boi
ducând povara muncii-acasă…

Mi-e dor să văd ce am lăsat –
mi-e dor de-o casă cu cerdac,
sfânta nevastă stând torcând
lâna din caierul bălai,
sfântul copil de zor citind
despre Ștefan și Mihai…
Citește restul acestei intrări »