Mi-e frig…

19/01/2021

de Vera TEREBEȘI

Mi-e frig, îi spusei toamnei… și ea mă învălui cu ale ei frunze gingașe, cu blândețe și îngrijorare, gândindu-se ce mă voi face la iarnă… mi-e frig, dar nu pentru că e rece afară, ci pentru că am sufletul rănit…de dor, de iubire… dezamăgire, neîncredere… Timpul le rezolvă pe toate… mi se spune adesea… eu zic că nu se rezolvă nimic… amintirile rămân, neîncrederea crește, dezgustul rămâne… Ce este iubirea? Un castel clădit pe iluzii… un fir fragil al existenței ei pe care dacă nu o știm îngriji, moare… și ne ucide și pe noi… gânduri purtate pe aripile visurilor spre inexistență sau necunoscut… o adiere trecătoare a sentimentelor, un surâs într-un moment de tristețe, hrană pentru sufletul înfometat, izvor de energie, un stadiu al conștiinței noastre… Citește restul acestei intrări »