Iar când voi fi pământ

de Mihai EMINESCU

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.

Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.

Dorul Unirii

Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit și-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă.
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt
Cum veniră se făcură toţi o apă ş-un pământ
(Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

de pr. dr. Theodor DAMIAN

Curajul istoric al naţiunii române n-a constat numai în permanenta opoziţie pe câmpul de luptă duşmanului nesăţios, ci şi în afirmarea cu încăpăţânare sacrificială a valorilor sale perene şi situarea acestora la nivel de lege, adică trăirea lor în viaţa de zi cu zi, aşa cum a fost cazul credinţei creştine ca valoare supremă.

Când una după alta, fără cruţare au venit pustiirile, românii au înţeles că au de apărat aceleaşi lucruri: pământul, credinţa, limba, obiceiurile, deci fiinţa naţională.

Aşa s-au recunoscut unii pe alţii: văzând fiecare ce apără. Și aşa a încolţit ideea de unitate.

15 ianuarie la Toronto

COMUNICAT DE PRESĂ

15 ianuarie – ziua de naștere a marelui nostru poet național Mihai Eminescu, este totodată Ziua Culturii Naționale a României.

Cenaclul „Nicăpetre” de pe lângă revista „Observatorul”, împreună cu Consulatul General al României la Toronto a organizat un eveniment cultural-artistic luni 15 ianuarie 2017, la sediul Consulatului.

A fost o întâlnire între prietenii lui Eminescu și ai culturii românești, despre aniversări și evenimente ale lunii ianuarie.

Ca aerul şi seva, EMINESCU…

de Al. Florin ŢENE

http://www.napocanews.ro/2018/01/poemele-zilei-eminescu-ca-vesnicia-cerului.html

Îi aud paşii venind dinspre lumină
Şi foşnetul stelelor în părul LUI
Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină
La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui.

Coborâd dinspre Carpaţi îI aud uneori
Cu fruntea împodobită de gânduri
Pe cărări de-argint şi flori
De tei presărate rânduri, rânduri.

Sfântul pământ al Transilvaniei

de Mihai EMINESCU
selecția textului: Valentin-Nicolae BERCĂ

În adevăr, nu s-ar crede şi cu toate acestea există până azi istoriografi cărora li se pare nimica toată a escamota un popor întreg de zece milioane de suflete din Dacia, a-l pune în Pind şi a-l face să vie de acolo îndărăt, prin suta a douăsprezecea, de peste Dunăre. Această teorie, susţinută întâi de Roesler, se bucură şi de favoarea maghiarilor şi astfel, cu vorbe, cu deducţiuni hazardate, cu combinaţiuni asupra unor timpuri egal de fabuloase pentru toate elementele din ţară, ei ar vrea să tăgăduiască drepturile şi existenţa unui popor, a unui element aievea care trăieşte, vorbeşte limba lui proprie, are cultura şi istoria lui proprie, cu un cuvânt al unui popor radical deosebit de cel maghiar.

Agenda evenimentelor culturale din săptămâna 15-20 ianuarie 2018 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

de Ştefan SELEK

Oaspetele bibliotecii:
pr. dr. GEORGE NICOARĂ
coordonator al Departamentului pentru cultură din cadrul
Episcopiei Greco-Catolice de Maramureş

Luni, 15 ianuarie
ora 11, Fondul documentar al Academiei Române

„Sub semnul lui Eminescu”: manifestare cultural-literar-artistică închinată poetului Mihai Eminescu, la 168 de ani de la naştere.
Despre personalitatea poetului vor vorbi cercetătorii ştiinţifici: dr. Florian Roatiş, dr. George Achim şi dr. Ştefan Vişovan, iar un grup de elevi de la Colegiul de Arte Baia Mare va interpreta melodii pe versuri din lirica eminesciană.
Moderator: dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”.

„Mihăiță al nostru”

de PAUL Antoniu

Marea sărbătoare „Limba noastră cea română” se terminase cu o seară înainte, la Chișinău, printr-un spectacol grandios, la care frații noștri ne-au invitat și pe noi, o echipă de artiști din Maramureș. A doua zi am fost poftiți (doar noi) la o masă de rămas bun oferită nouă de către cinstitele gazde din Crâuleni – capitala celui mai românesc raion din toată Basarabia. În pragul casei lor, oficialii ne-au întîmpinat cu câte un superb buchet de flori pentru fiecare dintre noi. „Aceste flori nu sunt pentru voi, ne-a spus gazda cu vorba poticnită, la sfîrșit, ci pentru Mihăiță al nostru din părculețul de pe marginea Prutului.