Consideraţii despre Eroii şi Martirii Neamului Românesc

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

 Motto: „Istoria este învăţătoarea vieţii” (Cicero, 106-43 î.Hr.)

România de astăzi este un produs istoric rezultat după secole de „lucrare a poporului român asupra lui însuşi”.

Poporul român are un trecut plin de glorii, de eroi şi martiri care au făurit istoria noastră. Eroii şi martirii neamului sunt dovezi emblematice şi nemuritoare în sufletul şi mintea românilor.

Despre înţelegerea conceptelor de eroi şi martiri au fost exprimate foarte multe opinii, în sinteză, aceştia au fost şi reprezintă modele de curaj şi fapte concrete a celor care şi-au pus viaţa în pericol sau au murit pe câmpul de luptă pentru apărarea Patriei, în închisori şi lagăre de exterminare pentru apărarea convingerilor religioase, culturale sau ştiinţifice.

În acest sens, nu putem uita eroii neamului nostru,

„Eminescu este la fel de viu ca și atunci când trăia.”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani – d. 15/27 iunie 1889, Bucureşti)

STATORNICIE DE LOC ŞI DE SPIRIT. Azi în spiritele noastre Eminescu este la fel de viu ca şi atunci când trăia. Într-un anume fel este şi mai viu pentru că trăieşte în milioane şi milioane de conştiinţe, pentru că în mod permanent şi înălţător adaugă şi rectifică sensibilitatea noastră cu sensibilitatea versurilor sale. În mod firesc spunem despre un anumit fel graţios de a fi al unei adolescente, că este eminescian; în mod natural spunem despre o anumită stare de visare, că este eminesciană;

RONDELUL NEMURIRII

MIHAI EMINESCU
1850-1889
15 IUNIE 2019 – 130

selecție text de Constantin MÎNDRUŢĂ

E poezia albă fără lumina ta,
Ajuns-au rimele neşlefuite
Şi poeziile nemaicitite,
Că nu mai au deasupra nici o stea.

LUI EMINESCU

de Gabriela Genţiana GROZA

Mirific astru viu lucește
Ivit  pe cerul plin de  stele,
Hlamida mândră strălucește
Alunecând ușor spre ele.
Iluminează și pământul, 

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 389 (1 – 15 Ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

   Dragii mei enoriași!

La început de an 2019, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

La cumpănă de ani. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate, căci fără El suntem praf şi pulbere. Atât cât vrea El mai fiinţăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieşte, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!

Vă mulţumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-aţi dat în cursul anului 2018! Vă mulţumim tuturor celor care ne-aţi primit cu colindul, atât la Crăciun, cât şi la Bobotează, după datina străbună, ca nişte adevărate familii de creştini! Vă mulţumim cordial pentru darul ce ni l-aţi făcut, fiecare după voia şi posibilităţile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvoinţa creştinească şi românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toţi sănătoşi şi cu voie bună mulţi ani de aici înainte!

La cumpănă de ani,

ROMÂNII PENINSULEI BALCANICE

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

„Nu există un stat în Europa Orientală, nu există o ţară de la Adriatica până la Marea Neagră care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia şi Erţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa şi de Kiev.

Pe când ruşii au cea mai mare îngrijire pentru triburile cele mai neînsemnatechiar care se ţin de marea familie slavă, pe când germanii stăruiesc prin autorităţile lor consulare pentru cele mai neînsemnate colonii ale lor din Orient şi pe când fiecare popor apusean dezvoltă o deosebită îngrijire pentru naţionalii săi din aceste locuri, singuri noi ne zbuciumăm în lupte interne pentru cea mai bună formă posibilă a organizării omeneşti, neavând un ideal de cultură, ci cel mult idealuri politice cari nu stau în proporţii cu puterile noastre şi cari, în loc de a da naştere la fapte, vor fi cel mult cauza unor aventuri periculoase.

Scrisoare către Eminescu (I)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

„Bădie Mihai!…

Pe tărâmul acela al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, pe care de atâta amar de vreme hoinăreşti, ţi-o fi dor de ţară, de codrii şi pâraie, de holdele pârguite şi fecioarele sfioase, de lacul albastru, de marea-nviforată, de lună şi de luceafăr, de stele şi de plopii singuratici. Ţi-o fi dor, bădie, să mai afli ce-i pe plai, ce-i în lume şi în suflet. Oi vrea să ştii câte împliniri s-au zămislit pe de-a-întregul, câte vifore ne-au spulberat speranţele, cu câte oase ne-am însemnat hotarele, cu câte lacrimi ne-am plâns îngenuncherile.

Dulcea ta Românie a fost adesea otrăvită,