de Mihai EPLI
Eminescu în inima mea trăiește
Poezia lui naște din mine lacrimi de bucurie
Sunt fericit că m-a învățat să iubesc
La femeia din vis să mă gândesc
de Mihai EPLI
Eminescu în inima mea trăiește
Poezia lui naște din mine lacrimi de bucurie
Sunt fericit că m-a învățat să iubesc
La femeia din vis să mă gândesc
de Mihai EPLI
sufletul meu
e o poartă,
o cheie
tu deţii
în mâna ta
inima tandră
lumina din tine.
o parte e cerul,
alta pământul –
lacrimile măslinii
adâncul,
oglinda ochilor tăi –
strălucirea din mine,
din tine
din tristul univers.
Citește restul acestei intrări »
de Mihai EPLI
Sufletul meu plânge
Sunt la un cub de gheață:
În lipsa ta totul devine rece
Doar speranța iubirii încălzește
Inima mea ce bate și așteaptă
Îmbrățișările tale sub clar de lună
de Mihai EPLI
Mai repede apune soarele
Vara pământul o părăsește,
La fel ca un copil mic adoarme
Splendoarea ei nu mă mai iubește. Citește restul acestei intrări »
de Mihai EPLI
Lacrimi cerești cad pe pământ
Plânge universul în lipsa ta
Iubita mea
Ești la fel ca și ploaia de vară
Care a apărut dintr-o dată
În sufletul meu gol
de Vasile BELE
REVISTA FREAMĂT – aparține Cenaclului Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureș, an VI, nr. 14/2020, ISSN 2458-0154, cu o grafică de Victoriana OROS, ni se „deschide”, cu un eseu – METAFORA ȘI MODESTIA, semnat de prof. Carmena BĂINȚAN, din care voi reda un fragment: „Poate scriitorul de romane, are nevoie de metafore și comparații, crezând că astfel se va face mai bine înțeles, sau de ce nu, pentru a se abandona pe sine într-o explicație, uneori ambiguă. Poeții, mai ales, caută aceste metafore pentru a-și personaliza și perfecta arta scrisului, pentru depășirea de sine și ieșirea din anumite tipare. … Totuși, metaforele dau anumită greutate poeziei detașând-o de poezia facilă, pe care orice cititor o înțelege”, pag. 3, urmat de câteva poeme și o proză scurtă – UN AUGUST TRIST. Citește restul acestei intrări »
de Mihai EPLI
Dintre stele mă privești dragă prietenă
Plecarea ta pentru mine a rămas o enigmă,
Acum ești lângă mama și povestești cu ea
Îi tunzi părul castaniu lângă o cafea.
de Mihai EPLI
Azi e ziua ta onomastică:
Soarele de pe cerul senin
Îți mângâie privirea angelică
Ești la fel ca o floare de crin
Îmbrățișată de natura văratică. Citește restul acestei intrări »
de Mihai EPLI
Natura plânge
Lacrimi cristaline cad pe pământ:
Supărată, soarele strălucește,
Apare dintre norii ce acoperă cerul
Așteptând
Trecerea ploii ca o femeie ce nu mai zâmbește
Acceptându-și în taină destinul… Citește restul acestei intrări »