Îngândurat

de Mihai EPLI

Când mă uit pe cer îmi dau seama
Că nu o mai am lângă mine pe mama
Dintre stele îmi mângâie chipul trist, noaptea
Prin vântul cald ce adie îmi clădește viața
Fără ea rătăcesc în întunericul etern

Enigma sufletului

Claudiei Tomescu

de Mihai EPLI

Eşti enigma sufletului meu solitar,
privirea ta îmi mângâie inima goală
cuget la speranţa-mi titanică –
azi,
când stelele cad
şi universul plânge cu mine.
Luceafăr mort sunt,

caut fericirea
Icar am ajuns –
te sărut noaptea…

…………………………………………………

O inimă tenebroasă-ţi dăruiesc,
care bate încet, încet,
monoton ca o clepsidră.

Poetul Mihai Epli debutează cu volumul „Lacunele luminii”

de Gelu DRAGOȘ

Pe Mihai Epli îl ştiu de ceva vreme, chiar am devenit prieteni şi asta s-a datorat, în mare parte, faptului că mereu îl întâlneam la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” sau cu o carte de poezii în mână. Apoi, a început să vină, prima dată timid, apoi nu mai lipsea de la întâlnirile cenaclurilor băimărene, conduse de scriitoarele Florica Bud şi Carmena Felicia Băinţan. A urmat, firesc, să citească în cadrul cenaclurilor, ba a apărut cu un grupaj de poezii în revista LSR, filiala Maramureş „Freamăt”, în antologiile „eCreator” coordonate de scriitorul Ioan Romeo Roşiianu. A mai publicat în revista „Nord cultural”, „Izvoare codrene”, cotidianul „Graiul Maramureşului”, revista „Mărturii maramureşene”, a apărut în antologia „Mama” coordonată de scriitorul Puiu Răducan, a postat pe blogul „Moara lui Gelu” şi poate şi pe alte site-uri şi bloguri din ţară de care eu nu ştiu. Este membru al Cenaclului Scriitorilor „Ion Burnar” din Maramureş şi al Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş.

M-am bucurat când mi-a spus că i-a apărut prima lui carte „Lacunele luminii”,

Suflet solitar

de Mihai EPLI

Suflet solitar,
cuget la ochii tăi albaştri,
aştri nemuritori
purtători de minuni.

În noaptea asta…
sufletul meu gol
nu mai plânge.
Aşteptarea umple spaţiul
dintre mine şi timp.
………………………………….

Te caut printre stele,
dar tu… nu mai vii.

Am uitat…

de Mihai EPLI

Am uitat să îți spun cât de mult te iubesc;
S-a întunecat totul
În sufletul meu s-a născut potopul.
Corzile mele vocale
În lipsa ta au rămas mute
Iubito, fără tine
Nu mai pot să vorbesc…

Sufletul meu

de Mihai EPLI

Sufletul meu
cafea amară,
rece ca un aisberg.
Atingerea ta
e căldura selenară
ca luna cea albastră –
nemuritoare astră
eşti a mea
tu, femeie,
amară cafea
din Inima mea.

O cafea

de Mihai EPLI

O cafea!
dulce-amară
ca viaţa mea.
Beau,
aș degusta literatura universală –
din tenebroasa ei strălucire.

Nemuritorul Eminescu

de Mihai EPLI

Eminescu în inima mea trăiește
Poezia lui naște din mine lacrimi de bucurie
Sunt fericit că m-a învățat să iubesc
La femeia din vis să mă gândesc

Suflet mascat

de Mihai EPLI

sufletul meu
e o poartă,
o cheie

tu deţii
în mâna ta
inima tandră
lumina din tine.

o parte e cerul,
alta pământul –
lacrimile măslinii
adâncul,
oglinda ochilor tăi –
strălucirea din mine,
din tine
din tristul univers.

Poezia

de Mihai EPLI

O literă profundă
filosofia antică,
poezia
un stih
e ca o minune.