ADUCERE AMINTE

de Mircea Dorin ISTRATE

Aș vrea să fiu iubito strat de floare,
Să mă mângâi în zori de dimineață,
Să mă săruți, și-o lacrimă ce-ți moare
Îmi fie rouă pentru scurta-mi viață.

 

Sau vrei să fiu un pui ce ciocârlie?
Un mac ce sângerează lanuri coapte?
O pieritoare clipă din vecie
Să-ți înfioare visele din noapte?

 

Virginia Paraschiv și Mihai Ganea, premiați la concursul „Armonii literare

HIFA ROMÂNIA în colaborare cu Biblioteca Județeană Mureș și Liga Scriitorilor Români filiala Mureș au organizat concursul online de creație „Armonii literare”, ediția a II-a. În urma sesiunii de evaluare, au fost acordate reprezentanților Maramureșului următoarele premii literare: d-nei Virginia Paraschiv – Premiul I și d-lui Mihai Ganea – Premiul III.

Diplomă de excelență, scriitorului băimărean Mihai Ganea!

Mihai Ganea

Biblioteca Județeană Mureș a organizat concursul online de creație „Armonii Literare” în parteneriat cu HIFA România. În urma sesiunii de evaluare au fost acordate mai multe premii, iar din partea Bibliotecii Județene Mureș, dr. Mihai Ganea din Baia Mare (Maramureș) a primit, la secțiunea poezie, DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ pentru valoarea deosebită a creațiilor literare înscrise în concurs, talentul remarcabil și contribuția adusă la îmbogățirea universului literar actual. Juriul a fost condus de poetul Mircea Dorin Istrate, Președintele Ligii Scriitorilor – Filiala Mureș.

MOISEI – 14.10.1919

Omagiul târgumureşenilor români
la Monumentul Jertfe de la Moisei.

de Mircea Dorin ISTRATE

O toamnă liniştită se cerne peste lume
Îmbrăţişând cu-arome a noastre simţuri toate,
La Monument, pe trepte, cu tricolor cunune
Se-nşiră amintirea în boabe lăcrimate

 

Aicea-i plâns pomelnic, cu toţi jeliţii cei
Ce-n nenorocul sorţii cu vieţile sfârşite,
Îşi dorm în veşnicire cel somn la Moisei
Cu-al lor păcat că fost-au, români mai din-nainte.

 

Şi-n jocul unei clipe, ei, truditorii gliei
Cu moşii şi strămoşii aici în ăst’ pământ,
Au dat de-o hoardă neagră venită din pustie
Să-i facă boi în jugul hortistului cel crunt.

 

VĂ LAS AICI CU TOT ȘI TOATE

de Mircea Dorin ISTRATE

Fața lacului cu nuferi, de fiori îmi stă să-mi salte
Când, din plopii de pe maluri cad în ape frunze moarte,
Ce-s desprinse de vântuțul ce venit-a de niciunde
Și-n ușoară tremurare, naște-n cercuri large unde.

 

Un pescuț, ca o zvârlugă, cu privirea-i veșnic trează
Cercetând să vadă ce e, apa-n două săgetează,
Când în zbor, o libelulă, trece mândră, maiestoasă
Să-și încânte privitorii, c-o rotire grațioasă.

 

TOMNATEC VIS

de Mircea Dorin ISTRATE

Mai ții minte cum odată, sub o salcie, pe maluri,
Ce-și clătea a sale ramuri în săltate veșnic valuri,
Îmbătat de fericire că mi-ai dat o sărutare
Ți-am jurat, c-a mea iubire, ți-o voi pune la picioare?

 

Și că tu-mi vei fi regină peste sufletu-mi smerelnic
Și o steauă lucitoare în oceanul de-ntuneric,
Visul care-o să-mi mângâie clipa mea de fericire,
Ca din tina pământească, urce-mă-n dumnezeire.

 

RUGĂ PENTRU LIMBA ROMÂNĂ

Motto:

„Trecător prin ceruri ninse
Cu luceferii în roi,
Însfinţesc cu-a mele vise,
Urma carului cu boi’’

de Mircea Dorin ISTRATE

Doamne ce-ai făcut atâtea pentru raiu-ţi din poveste
Unde neamuri nesfârşite dimpreună veşnicesc,
Fă de vrei, ca toţi aceştia să vorbească românește
Că nu-i limbă mai frumoasă pe întinsul tău ceresc.

 

Are miere în cuvinte şi e leac de pus la rană
Dacă ţii în al tău suflet tăinuitele dureri,
Ea împacă şi uneşte, ce dezbină şi destramă
Şi e vorba îndulcită la iubiri de primăveri.

 

LIMBA NOASTRĂ

Motto:

Limba noastră-i limbă veche încifrată-n Tărtărie,
Ce-au vorbit-o moşii noştri prin Carpaţii înstelaţi,
Ea e veche ca şi timpul, plămădit din veşnicie,
Giuvaier dintr-o comoară, împărţită între fraţi.

de Mircea Dorin ISTRATE

Păstorindu-şi din-ceputuri turme pe-un picior de plai
Din cuvinte unse-n miere şlefuit-au Mioriţe,
Ce din tată-n fiu trecut-au prin frumoase guri de rai,
Să se ştie că de-aicea, ni e trag a noastre viţe.

 

Întinzându-şi peste lume cea moşie şi avere
În cuibarul vieţuirii înmulţitu-s-au străbunii
Şi-ntorcând mereu ţărâna şi-au luat de-aici putere
Ca vecinii să îmi ştie, că pe-aici, ei sunt stăpânii.

 

PĂGÂNUL VIS

de Mircea Dorin ISTRATE

 

Te-aștept într-o seară de vară
Cu dor și-n speranțe că vii,
Din timpul trecu, în cea gară,
Pe care doar tu o mai știi.

 

Te-oi strânge în brațe mele
Cu dorul de-o viață nestins,
Și picuri de lacrime grele
Cădea-ți-vor pe suflet prelins.

 

TĂINUITUL VIS

de Mircea Dorin ISTRATE

Aninată-i noaptea într-un cui de astră,
Legănată-n voie într-un vis de dor,
Doarme pacea lumii, doar, la-ta fereastră
Pâlpâie feștila lămpi-ncetișor.

 

Boaba ei de faclă visu-ți priveghează
Rai să-i faci clipitei adormită-n gând,
Roiuri de luceferi stau pe rând de pază
Somnul să îți fie liniștit și blând.