de Mircea Dorin ISTRATE
Ca toți copiii humii și eu am fost odată
Odorul drag al Bunii și clipa-i de noroc,
De-aceea-ntotdeauna tot ce-am dorit vreodată
Ceva de-mbucătură, ea îmi făcea pe loc.
Mereu voi ține minte o ZAMĂ de ȘĂLATE,
Ori una bine-AITĂ cu ouă-n PĂPĂRAIE,
La foc de lemne HIARTĂ și DREASĂ cu mult lapte
Și cu bucăți de slană, prăjită în TIGAIE.
GĂLUȘTELE cu PRUNE și JEMLECAȘĂ dulce
Și CRUMPENELE coapte-n coptor, cu PORODICI,
Cu ceapă și cu brânză care să-i puie cruce,
Să MÂNCI ca nesătulul, ajungă-ți în OPINCI.