(recenzie)
de Vasile BELE
„Sunt o fiică a acestui neam și îi aparțin cu toată ființa mea.
Am avut în vara aceasta o trăire specială, unică pot zice.
Ceva ce se întâmplă prea rar în viața unui om. Sau nu se întâmplă deloc!
În curtea vechii biserici din Densus, am simțit prezența aproape fizică, materială a unui fir nevăzut, dumnezeiesc! Dor care îmi unea tălpile cu toate oasele miilor de strămoși ai mei și cobora adânc în istorie pentru a se opri în palma unui dac oarecare. (…)
M-am trezit spunând… Tatăl nostru.
Pentru ei toți, cei mulți, știuți și neștiuți, dar și… pentru mine.
Și pentru toți cei care vor veni după mine!
Căci, prin gândul meu către Divinitate, uneam Cerul cu Pământul pentru a nu rupe… firul veșniciei neamului”. (Mirela Penu)
Am primit cu ceva vreme în urmă, de la buna prietenă Mirela Penu, un colet, care cuprinde câteva volume din creația Domniei Sale. Mi-am promis și mie (dar și autoarei!), că în limita timpului liber, voi face o recenzie a acestora, un semnal editorial, ce va fi publicat în Antologie de texte. Recenzii de cărți personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, aflat în derulare.
Azi este momentul „Mirela Penu și a urmelor pe apă”, metaforic vorbind, cu raportare directă la volumul Domniei Sale. Urme pe apă. Povestiri din România, apărut la Editura ePublishers, București, Citește restul acestei intrări »