Brin d’or

19/01/2021

de Mioara ARDIELEANU

„Oprește-te! Atâta trebuie să faci, să te oprești și să privești iar firul de iarbă, să vezi floarea, să-i mirosim parfumul și să te închini la Sf. Soare și să-i mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi, să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor  și acolo în liniștea aceea multă, acolo să te găsești pe tine din nou și vei deveni ce-ai fost cândva iară…” – Părintele Arsenie Boca

Brin d’or – firul de aur, o făcea să vibreze ca o puștoaică îndrăgostită…

Șerpuind în lumină, cu privirea lipită de cursul Dunării și-adulmecând munții Măcinului cu privirea, se înclină în tăcere binecuvântând spiritele văzute și nevăzute cu patima sufletului… ce minunăție Doamne! Colț de rai Danubian înfierbântat de luminătorii cerești… Citește restul acestei intrări »


Mitologiile: surse de studii istorice – autor Ioan Miclău

02/10/2020

de Melania RUSU CARAGIOIU

Încerc în câteva fraze să descriu ceea ce m-a impresionat la citirea și răsfoirea cu atenție a acestei cărți.

Precum mulți români sunt și eu pasionată de mitologie, considerând-o adevăr, fabulație, istorie și într-o anumită măsură, reflectarea în tradiție a celor sfinte printr-o intuiție divină ivită în conștiința oamenilor din vechime.

Se poate observa o paralelă între facerea lumii, comportamentul unor anumiți zei, asemănător cu a fețelor sfinte creștine, din păcate deformate de capacitatea de înțelegere precară a povestitorilor, în cele mai vechi timpuri, Citește restul acestei intrări »


Zeiţa de la Casa cu Lei

24/05/2016

Casa cu lei_Constanta

de Corina Diamanta LUPU

În Constanţa, pe strada Dianei, la numărul 1, se află Casa cu Lei. Numele acestei case vine de la patru lei din piatră aşezaţi fiecare în vârful a tot atâtea coloane care încadrează, două câte două, intrarea. Cei patru lei protejează casa: ştiu cine intră şi cine iese, aud vorbele ce se rostesc între zidurile ei şi ţin răul la distanţă. Ei îi dau un aer maiestuos, simbolizând puterea, forţa, curajul şi autoritatea.

Construită în zona peninsulară, aproape de mare, Casa cu Lei nu este o simplă casă, ci un palat ridicat cu tot dichisul. În 1898, clădirea a fost gata să îşi primească proprietarii. De atunci, Casa cu Lei a trăit de toate, şi bune, dar şi destule rele. Tăvălugul vremurilor, când vesele, când triste, a trecut peste ea. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală, foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIII (2014), nr. 285 (1-15 septembrie)

22/09/2014

foto_Amza Jucan_cer_Herculane

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Idolii vremii noastre. Sentimentul religios a fost înnăscut în om. A venit cu el pe lume. Oriunde a existat o comunitate omenească, a existat şi o manifestare religioasă, indiferent ce forme a îmbrăcat ea. Descoperirile arheologice dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Sunt scoase la lumină obiecte de cult, sunt identificate tot felul de practici rituale de înmormântare care spun că acea populaţie a avut o credinţă religioasă. Omul dintotdeauna a fost conştient că trebuie să existe o forţă supranaturală creatoare şi conducătoare a universului şi a încercat să cunoască această forţă. A socotit că este un element al naturii: soarele, luna, stelele, munţii, apele, copacii, pietrele; a socotit că este sub forma unei fiinţe omeneşti nevăzute, extraordinar de puternice; a crezut că este o idee mai presus de lume. A socotit că fiecare element al naturii are deasupra o asemenea forţă protectoare: marea îl avea pe Poseidon, focul pe Hefaistos; timpul pe Cronos; fiecare activitate umană, foto_Amza Jucan_Hercule la Herculanebună sau rea, avea un zeu, un idol: comerţul pe Mercur, războiul pe Jupiter, vânătoarea pe Diana; fiecare însuşire sau trăsătură spirituală umană deosebită îşi avea zeul ei: frumuseţea pe Afrodita, înţelepciunea pe Sofia, beţia pe Bachus. Asta, ca să vorbim doar de religiile greco-romane. Şi la alte popoare era la fel: spre exemplu, la asirieni zeul binelui era Ormuz, al răului Ahriman. Exemplele pot continua. Erau popoare care aveau zeci de astfel de zei. Ele se numeau popoare politeiste. Puţine au fost popoarele monoteiste, adică cele care s-au închinat unei singure forţe supranaturale, care concentra în sine toate energiile. Am putea menţiona în acest sens pe evrei cu Iahve, pe daci cu Zamolxe, iar mai târziu creştinii, care-L cinstesc pe Dumnezeu. Citește restul acestei intrări »