Am avut norocul să îl cunosc

18/05/2020

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

dr. Teodor Ardelean

Din Chișinăul cel cu inimă română îmi vin mereu vești proaspete, mai bune – mai rele, de la prietenul statornic și neîntinat cu compromisuri contemporane, Vasile Șoimaru. Despre cărți, despre fapte demne, despre biruințe asupra celor puțini la suflet, asupra neputințelor, despre frământări și proiecte de viitor pentru neamul nostru din Basarabia. Le citesc și-mi pare că îl aud chiar pe Fratele Vasile rostind, deoarece de la momentul cunoașterii noastre, la prima lansare a albumului Românii din jurul României în imagini la Baia Mare vocea mi s-a întipărit atât de adânc, încât orice vorbă a sa vine pe buzele mele în registrul său vocal inconfundabil. Ultima veste, însă, trimisă în 15 mai la ora 00:28, m-a umplut de tristețe funciară. A trecut la cele veșnice, cu doar câteva zile înainte de lansarea ultimului său volum intitulat „Am avut norocul să îi cunosc”, bibliotecarul, ziaristul, scriitorul, cărturarul, lingvistul, patriotul… Vlad Pohilă. Românul absolut, lingvistul doct, omul total, naționalistul înflăcărat, militantul activ pentru limba română, statornicul paznic la farul conștiinței românești. Profesorul de limba română din Biblioteca Hasdeu, cum scrie Mariana Hârjevschi, directoarea Bibliotecii Municipale Chișinău, „împăratul cărților” cum generos l-a botezat la o întâlnire bilaterală, la Biblioteca „Maramureș” din Chișinău, Lidia Kulikovschi, pe atunci director general al aceleiași biblioteci minunate, cu care, din august 1991 avem relații nezdruncinate de frățietate culturală. Un erou bun din cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimii treizeci de ani, Cartea Vieții Românești de Obște! Un contemporan din lanțul cel mai prețios de oameni pe care Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova o cuprinde cu demnitate și curaj. Pe cât sunt de nestatornici și indiferenți cei mai mulți politicieni de dincolo de Prut, pe atât de consecvenți, bravi, curajoși, neînduplecați cărturarii, cei care au pornit în bătălia pro-românism încă din anii opresorului roșu de la Răsărit și au continuat-o neînfricat după aceea, când alte hidre dinlăuntru se așezau de-a curmezișul adevărului istoric.

 

Vlad Pohilă
(1953-2020)

Vlad Pohilă s-a născut la 6 aprilie 1953, în satul Putinești, raionul Florești, Citește restul acestei intrări »


Rugămintea copiilor

21/04/2020

de David BEJAN

Mă numesc David Bejan şi am şapte ani. Fratele meu, Maxim, are trei ani. Împreună cu Părinții, acum stăm acasă. Ne place mult că suntem tot timpul cu Mama şi Tata. Eu fac lecțiile online, în restul timpului – ne jucăm, citim, desenăm, modelăm din plastilină. Respectăm strict regimul de carantină. Din casă ieşim numai la noi în curte. Cu vecinii comunicăm de la distanță. Spălăm des mâinile cu săpun. La pregătirile pentru Paște am ajutat, cu ce am putut, atât eu cât şi fratele meu. Sărbătoarea am petrecut-o numai cu familia. Totul e bine, dar ne este tare dor de prieteni şi vrem să mergem – eu la şcoală, iar fratele meu la grădiniță. Citește restul acestei intrări »


Mama, nume sfânt

15/04/2020

de Adrian ȚURCAN

Un singur nume vreau s-aud,
Un nume să-l tot cânt,
Căci nu-i un altul mai plăcut,
Mai dulce pe pământ.

Citește restul acestei intrări »


Flori pentru mama

15/04/2020

de Bogdan CIUDIN

Primăvara iarăși vine,
Vine cu flori parfumate
Glasuri de copii aline
Pe toloacă-s adunate

Citește restul acestei intrări »


Dansul insectelor!

15/04/2020

de Leo DICUSAR

E seară! e o oră târzie,
Totul împrejur parcă este pustiu…
Doar vietățile mici parcă au sărbătoare,
Se îmbrățişează, coboară, şi iarăşi se aruncă în aer.
Nu pot să zic nimic, încerc să păstrez tăcerea,
Ca nu cumva, ca nu cumva… să sperii liniştea.
Dar… nici nu am terminat să mă gândesc ,
Când totul s-a spulberat cu două aripi negre
Şi o privire rece şi înflăcărătoare apăru.
Da, este duşmanul lor, vreun şoarece de noapte,
O! Cât de crudă este viața,
Cât de mult m-am întristat.  

Citește restul acestei intrări »


Lecţie de geografie

06/01/2015

Vlad Badrajande Vladimir BADRAJAN
blog: badrajanv.ucoz.com

Sudan-Khartoum – trompă de elefant
Hong Kong – golf înmiresmat
Addis-Abeba – floare nouă şi rară
Japonia – a Soarelui Răsare Ţară.
Peru – Nu lenevi, nu fura, nu minţi
Laos – ţara celor 1.000.000 elefanţi
Bangladesh – floarea naţională-i un lotus frumos
Kuala Lumpur – tărâm noroios.
Singapore – oraşul leilor
Mongolia – tărâm al călăreţilor
Indonezia – născută din foc şi apă
Zimbabwe – casă de piatră.
Bhutan – tărâmul dragonilor
Bahrain – arhipelagul perlelor
Nepal – locul unde Buddha viaţă a luat
Ciudat de Mexico – ciudat de poluat, Citește restul acestei intrări »


665 de ani – Ţara Moldovei

02/07/2014

de Sergiu GĂBUREAC

O aniversare dragă nouă, moldovenilor şi tuturor românilor. Prilej de a reaminti o istorie tulburătoare, plină de fapte eroice şi evenimente ce explică vremurile pe care le trăim, cu mari emoţii, în prezent.

MoldaviaMoldova, nume ce provine de la râul omonim, în care şi-a găst sfârşitul căţeaua credincioasă a maramureşanului Dragoş, primul descălecător consemnat pe aceste plaiuri. Cercetătorii dau numelui frumoasei Ţări, tot soiul de etimologii, mai mult sau mai puţin controversate şi credibile. Unii istorici avansează ca dată a fondării Moldovei anul 1285. Cert este că în 1359, un alt cneaz din Maramureş, Bogdan I, trece în Moldova, îl detronează pe nepotul lui Dragoş, Balc, şi declară independenţa Moldovei. Urmaşiii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră, punând în calea tătarilor tabere de mercenari secui, de la care au rămas toponimice ca Mikloshély (Miclăuşeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chişinău) sau Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci).

Dar şi până la Dragoş, multe seminţii au trecut peste daci / bolohoveni / volohoveni / brodnici: pecenegi, cumani, slavi, tătari, unguri… lăsând urme, materiale şi spirituale, în evoluţia autohtonilor.

Astfel, Principatul Moldoveia fost stat european timp de peste cinci veacuri. În timpul lui Roman I (1391-1394), pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei de la munţi şi până la mare, graniţele Moldovei fiind formate la vest de Munţii Carpaţi, la est de râul Nistru, în nord de râurile Nistru şi Ceremuş, în sud graniţa era formată de Marea Neagră, DunăreSiret şi Milcov.

Mai târziu, Principatul este împărţit administrativ în Ţara de Sus, cu capitala la Suceava şi Ţara de Jos, cu capitala, vremelnic, la Bârlad, cu 24 de Ţinuturi: Cernăuţi, Hotin, Soroca, Rădăuţi, Suceava, Dorohoi, Botoşani, Cârligătura, Neamţ, Iaşi, Lăpuşna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Obluciţa, Chilia şi Cetatea Albă. Vremurile potrivnice au făcut ca vecini lacomi să muşte adânc din trupul Ţării. Ce a mai rămas din moştenirea lăsată de Ştefan cel Mare, ciuntită la nord şi la est, s-a unit, în 1859, cu Ţara Românească. Câţiva ani mai târziu Principatele Unite devin România, stat care îşi cucereşte prin jertfe de sânge independenţa în 1878. Devine regat în 1881, sub conducerea unui prinţ neamţ, Carol I, care s-a dovedit a fi credincios poporului român şi făuritor al României moderne.

Cum s-a ajuns ca peste 54% din trupul Moldovei, apărată de brava armată a lui Ştefan cel Mare să fie cotropit de alte seminţii? Citește restul acestei intrări »