COMPROMISUL

05/07/2014

de prof. Traian RUS

Mi-am dedicat viaţa studiului trecutului comunităţii mele, sub multiple aspecte. Poate părea un demers inutil, dar mie mi-a adus satisfacţii deosebite. Am avut privilegiul de a descoperi o lume fabuloasă, în care oamenii ştiau cu adevărat să se bucure de viaţă, să trăiască cu intensitate maximă fiecare „eveniment”. Unele lucruri mi s-au părut atât de fascinante, încât am găsit de cuviinţă să le împărtăşesc şi cititorilor mei.

215_foto_Attila HajosEtnologii au studiat nunta codrenească şi rezultatul cercetărilor lor a dat naştere unor lucrări de mare valoare. Mă gândesc la Dumitru Pop, Pamfil Bilţiu, Augustin Mocanu, Victor Becheanu, Ieremia Borca şi mulţi alţii. Au studiat-o după planuri prestabilite, reuşind să surprindă fiecare aspect al acestei spectaculoase manifestări din viaţa statului. La rândul meu, studiind tema, am reuşit să găsesc elemente picante ale nunţii din Oarţa de Sus, de bună seamă incitante pentru oricine.

Curiozitatea era la culme în fiecare moment al nunţii şi, pe măsură ce se parcurgeau etapele acesteia, satul, marele judecător, îşi dădea verdictul: mireasa şi părinţii săi erau sau nu erau harnici, erau sau nu erau gospodari, zestrea era consistentă sau săracă. Apreciau totul şi stabileau astfel statutul noii familii.

Un singur lucru nu reuşiseră să afle şi să judece: Era, oare, mireasa fată mare? Dorinţa era uriaşă, iar soluţia a apărut cu greu, după consistente eforturi de gândire. Singurul care le putea da informaţia era preotul satului, mireasa fiind obligată să se spovedească înainte de cununie, dar păcatul încălcării secretului spovedaniei îl făcea pe acesta aproape imposibil de convins. Patimile sunt însă cumplite, chiar pentru unii purtători de sutană. Alcoolismul, boală teribil de grea, impune celor „infestaţi” să găsească băutură prin orice mijloace şi compromisul s-a putut realiza. Citește restul acestei intrări »