MOTROAŞCA

12/06/2013

Traian Rus_2de Traian RUS

Răsfoiesc din când în când cartea d-lui prof. univ. dr. Viorel Rogoz, Familia în credinţe, rituri, obiceiuri, Ed. Solstiţiu, Satu Mare, 2002, şi de fiecare dată îmi vine în minte câte o poveste din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Oarţei de Sus. Toate au fost provocate de cutumele vremii şi ale locului, pe care domnul profesor le prezintă aproape exhaustiv şi se leagă de unul din momentele esenţiale ale vieţii omului.

Povestea de faţă s-a petrecut cu o generaţie în urmă, chiar în familia vecinilor „femeii” mele, doamna Terica, iar „actanţii”, cu o singură excepţie, au trecut în lumea cealaltă acum 30-40 de ani. Farmecul ei va trebui să-l descoperiţi singuri.

Badea Petre şi nana Iuliana îşi întemeiaseră o gospodărie pe cinste, iar în comunitate căpătaseră un statut de oameni cu stare. Capul familiei dobândise chiar anumite atribuţii administrative, îndeplinind pentru o vreme funcţia de primar al comunei. Aveau de toate, aveau pământ suficient, cai, vite, oi, păsări, albine. Se părea că viaţa lor se va desfăşura lin, fără „probleme”, hărnicia, cumpătarea şi inteligenţa asigurându-le din belşug „pâinea cea de toate zilele”, chiar dacă „belşugul” consta în hrana mai mult vegetariană, specifică ţăranului roman: mălaiul, laptele acru şi chisăliţa, „zămurile” de legume, hiribele, păsula şi picioicile. Doar duminicile, la nunţi şi în sărbători, se mai „lingeau pe degete” de la bunătăţile din carne, făină de grâu sau băuturi. Erau mulţumiţi şi fericiţi cu ceea ce Dumnezeu îi ajuta să pună pe masă. Citește restul acestei intrări »