Pandemia coronavirusului. Totul este în regulă…?!

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

Motto:

„Puterea își pierde total noblețea dacă se desparte de libertate;
iar libertatea e condamnată la moarte atunci când renunță la putere”
(Principele Niccolò Machiavelli)

 

Răspunsul la întrebarea de mai sus ar fi simplu: ne aflăm într-o stare de necunoaștere și dezordine comunicațională.

DE CE?

Sunt argumente din plin. Exemplificăm doar câteva. Autoritățile publice, în special specialiști în epidemiologie au comunicat în spațiul public că s-au manifestat lacune, greșeli și erori în testarea, prelucrarea și interpretarea prezenței virusului în corpul uman (funcționarea unor laboratoare de analize neacreditate și personal medical nespecializat să lucreze în laboratoare, teste „fals-negative”, „fals-pozitive”, „covid mort”, „covid viu”, inexistența unei legături între teste și tratament etc.), toate aceasta în condițiile în care nu s-au efectuat autopsii asupra corpurilor persoanelor decedate pentru a se obține informații suplimentare și științifice privind adevărata cauză a morții.

Tot mai mulți oameni sunt nemulțumiți de răspunsurile incomplete și superficiale, indiferent de sursa lor, și speră la un răspuns științific final.

Desigur, oamenii de știință nu pot cunoaște adevărul dincolo de ceea ce au observat, cercetat și concluzionat despre pandemie. Orice altceva este o poveste, o filozofie la care, se pare, se pricepe toată lumea.

Pandemia ne-a zguduit din temelii.

Scrisoare pastorală, foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIII (2014), nr. 285 (1-15 septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Idolii vremii noastre. Sentimentul religios a fost înnăscut în om. A venit cu el pe lume. Oriunde a existat o comunitate omenească, a existat şi o manifestare religioasă, indiferent ce forme a îmbrăcat ea. Descoperirile arheologice dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Sunt scoase la lumină obiecte de cult, sunt identificate tot felul de practici rituale de înmormântare care spun că acea populaţie a avut o credinţă religioasă. Omul dintotdeauna a fost conştient că trebuie să existe o forţă supranaturală creatoare şi conducătoare a universului şi a încercat să cunoască această forţă. A socotit că este un element al naturii: soarele, luna, stelele, munţii, apele, copacii, pietrele; a socotit că este sub forma unei fiinţe omeneşti nevăzute, extraordinar de puternice; a crezut că este o idee mai presus de lume. A socotit că fiecare element al naturii are deasupra o asemenea forţă protectoare: marea îl avea pe Poseidon, focul pe Hefaistos; timpul pe Cronos; fiecare activitate umană, bună sau rea, avea un zeu, un idol: comerţul pe Mercur, războiul pe Jupiter, vânătoarea pe Diana; fiecare însuşire sau trăsătură spirituală umană deosebită îşi avea zeul ei: frumuseţea pe Afrodita, înţelepciunea pe Sofia, beţia pe Bachus. Asta, ca să vorbim doar de religiile greco-romane. Şi la alte popoare era la fel: spre exemplu, la asirieni zeul binelui era Ormuz, al răului Ahriman. Exemplele pot continua. Erau popoare care aveau zeci de astfel de zei. Ele se numeau popoare politeiste. Puţine au fost popoarele monoteiste, adică cele care s-au închinat unei singure forţe supranaturale, care concentra în sine toate energiile. Am putea menţiona în acest sens pe evrei cu Iahve, pe daci cu Zamolxe, iar mai târziu creştinii, care-L cinstesc pe Dumnezeu.

„DIVIDE ET IMPERA!”

„Prin unire, cetăţile mici se dezvoltă, prin dezbinare, şi cele mai mari se distrug.”

de Vavila POPOVICI,
Raleigh, NC

Expresia provine din latină, unde exista şi ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină şi stăpâneşte”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat şi a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaşte, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.Hr. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naţionalităţi.

Strategia a fost folosită efectiv şi eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman şi ai celui Britanic, care au „asmuţit” un trib împotriva celuilalt pentru a câştiga şi menţine controlul asupra teritoriilor, cu un număr mic de trupe.

Conceptul a fost mai proeminent în perioada în care India a fost parte a Imperiului Britanic. Se spune că britanicii au folosit strategia pentru a câştiga control asupra teritoriului şi resurselor vaste ale Indiei prin menţinerea populaţiei divizate de-a lungul liniilor de demarcaţie date de religii, limbi vorbite, caste, etc. Folosind metoda „divide et impera”, au reuşit să-şi atingă scopul.