Jertfele românilor de-a lungul veacurilor, pentru păstrarea limbii române și apărarea pământului strămoșesc

de Angela FAINA

„O limbă este un document autentic ce nu poate fi falsificat dacă este corect descifrat. Am putea spune că este codul genetic al unei culturi” – /ioncoja.ro -2/ Lupul Dacic – 2019

„Limba Română este patria mea” – Nichita Stănescu

Începând cu anul 2013, se sărbătorește la 31 august al fiecărui an, Ziua Limbii Române. Limba română este predestinată neamului nostru; este limba prin care ne bucurăm, o chemăm pe mama, îl implorăm pe tatăl nostru pământesc și cel Ceresc, limba în care ne creștem copiii, încurajându-i și dându-le speranțe… Ea este cea care posedă cuvinte unicat ca „dor” și „doină” și care au intrat în patrimoniul UNESCO. Tot ea, este mângâiată și pusă în lumină de marii noștri poeți, Eminescu, Coșbuc, Blaga, Arghezi și mulți alții, care prin creațiile lor unice ne-au făcut cunoscută frumusețea limbii pe toate meridianele Pământului.

Limba noastră, cu parfum de nu-mă-uita, sau cu miros de livezi înflorite, cu iz de miere și duioșie de lăcrămioare este spiritul românilor, este chintesența noastră națională.

De-a lungul veacurilor, limba noastră nu ne-a părăsit; a fost mereu alături de noi,

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

„Mai mare peste inimile noastre de poeţi, Ienăchiţă Văcărescu a ştiut să rostească două postulate ale zonei estetice:

1) creşterea limbii româneşti

2) şi a patriei cinstire.”

LUI IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU, DE LA UN URMAŞ
Nichita Stănescu

„Viața lui Eminescu este interesantă pentru că e viața lui Eminescu”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani – d. 15 iunie 1889, Bucureşti)

Poate cea mai înfloritoare literatură despre literatură ne-a oferit-o existenţa fizică şi socială a lui Eminescu. Cele mai nemaipomenite elucubraţii, cele mai mari fantasmagorii, cele mai mari indiscreţii şi colportări – de la bârfa ordinară până la compasiunea sublimă – le-a suportat existenţa fizică a lui Mihail Eminescu. Cred că dacă poetul ar fi putut să parcurgă măcar o parte din amănunţitele şi fadele biografii pe care posteritatea i le-a dedicat, nici n-ar mai fi vrut să fie. S-a spus că era bolnav şi s-a justificat prin boală talentul său; s-a identificat geniul (ce tristeţe) cu nebunia; i s-au catalogat femeile, a  fost măsurat cu metrul (al cărui etalon se păstrează la Londra), s-au făcut consideraţii despre lungimea şi lăţimea frunţii lui; mai mult decât atât şi groaznic, după moarte, i s-a cântărit creierul, vai, Doamne!, după moarte i s-a cântărit creierul!…

O ALTĂ STARE

de Florentina DANU

Am început să mă-ncovoi
Sub apăsarea anilor trecuţi
Mi-s ochii umezi de nevoi
Şi simt durerea paşilor pierduţi…

TE AȘTEPTAM IUBITO…

de Florentina DANU

Am bătut încet la poarta păcatului,
Proprietarul m-a privit zâmbind
Trecându-și lin degetele
Peste harpa sufletului meu
Speriat și înghețat de uitare
Te așteptam!
Știam ca trebuie să apari AZI.
Te-am așteptat și ieri
Și azi și mâine te-aș fi așteptat
Dar Azi simțeam că tu vei fi aici
Iar eu voi cădea trăznit în brațele tale…
Dacă m-ai privi în adâncul ochilor,
Ai vedea în ei fluturii mei de rubin
Ce te-ar zăpăci atât de tare
Încât ai uita că ești la poarta păcatului
Te așteptam!

Nașterea geniului

de Mihai EPLI

(31 mar. 1933-13 dec. 1983)

In memoriam Nichita Stănescu

Ne-ai învățat să iubim
Să suspinăm și să gândim –
Din femeie ai făurit un astru
Care îmbrățișată cerul albastru

„Eminescu este la fel de viu ca și atunci când trăia.”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani – d. 15/27 iunie 1889, Bucureşti)

STATORNICIE DE LOC ŞI DE SPIRIT. Azi în spiritele noastre Eminescu este la fel de viu ca şi atunci când trăia. Într-un anume fel este şi mai viu pentru că trăieşte în milioane şi milioane de conştiinţe, pentru că în mod permanent şi înălţător adaugă şi rectifică sensibilitatea noastră cu sensibilitatea versurilor sale. În mod firesc spunem despre un anumit fel graţios de a fi al unei adolescente, că este eminescian; în mod natural spunem despre o anumită stare de visare, că este eminesciană;

Doamne, apără poporul român

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Nichita Stănescu (n. 31 martie 1933, Ploieşti – d. 13 decembrie 1983, Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.

Fiind şi strigând

Doamne, apără poporul român.
Ai grijă de el și
apără-l!
El este al tău
cu blândețea lui de miel
și cu răbdarea lui de taur
cu omenia lui
de floare de zăpadă
ce se vede pe geam, Doamne,
pe fereastră și pe libertate!
Doamne!
poporul meu nu se spală de mine!
Eu nu mă spăl
de poporul meu!
Dacă-mi vine alt miros
decât mirosul lui,
mă spăl pe mâini
numai de propriile mele mâini
și mă las legat
de boarea de zăpadă
a poporului meu.

„Ea pare o înșirare de sicrie dacice puse unele peste altele la nesfârșit”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

 

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franţa) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. 

Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

Având ca viziune naşterea şi moartea lumii, pietrele genialului Brâncuşi stau neclintite ca nişte menhiri într-un spaţiu viu. Sculptorul dorea să creeze un univers mitic pe care arcul istoriei universale să-l cuprindă şi să-l asimileze în zona sa.

Artistul a sfârşit prin a contempla ceea ce visase. Unui specialist, prin vederea grupului de la Târgu-Jiu, i se pot revela izvoarele artei vechi a lumii, sensul şi amploarea sa într-o viitoare abstracţiune.

Unui om simplu suportând şocul brutal şi divin al vederii artei îi poate da iluminare asupra lucrului concret, îl poate asimila în ea însăşi, îl poate înnebuni.

Bogăţia culturală, farmecul unui spaţiu binecuvântat, Finteuşu Mare, într-o carte de excepţie semnată Angela-Monica Jucan

de Gelu DRAGOŞ

 

    Angela-Monica Jucan

 

O prietenă şi o colegă bună, Angela-Monica Jucan, originară din Cluj-Napoca, cea care s-a ocupat cu profesionalism şi dăruire de revista şi site-ul „Bibliotheca septentrionalis” părăseşte Baia Mare şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, locul ei de muncă, dar nu oricum, ci lăsându-ne ca zestre, nouă, maramureşenilor, volumul „Înstelatul Finteuş”, editat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Cartea apărută sub egida bibliotecii în programul cultural „Maramureşul perpetuu”, seria „Aniversări”, coordonator dr. Teodor Ardelean, se referă la Corul Bărbătesc din Finteuşu Mare, un cor înfiinţat odată cu Marea Unire şi care şi-a susţinut primul concert la Şomcuta Mare. Citind cartea scrisă de Angela-Monica Jucan mi-am dat seama ce muncă de Sisif, cât timp a trebuit să aloce pentru a ieşi o carte mai ceva ca o monografie!

Autoarea se opreşte cu migală la fiecare membru al corului, se apleacă asupra locului naşterii, a familiei, a ceea ce cântă fiecare – tenor I, tenor II, bariton, bas – ba, mai mult, şi la direcţiile zodiacale clasice ale fiecăruia, după calendarul arboricol şi după cel asiatic.