CU SAVANŢI-ETNOGRAFI ÎN MARAMUREŞ, ŢARA OAŞULUI ŞI BUCUREŞTI

26/07/2014

de Pamfil BILŢIU

Eram pe la începutul carierei mele, când, în cadrul Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă de la Sighetu Marmaţiei, au început să vină la sesiunile de comunicări mari savanţi folclorişti şi etnografi: Mihai Pop, Nicolae Dunăre, Ion Vlăduţiu, Gheorghe Focşa, Nicolae DunarePaul Petrescu, Constantin Eretescu. Cunoscându-le opera şi, cum eram novice în cercetarea culturii populare, m-am apropiat de aceşti prestigioşi cercetători, i-am provocat la cercetări de teren, convins că tinerii trebuie să se formeze pe lângă maeştri. Marele etnograf, de care m-a legat o strânsă prietenie, cu scrieri nu numai multe la număr, ci şi valoroase, a fost Nicolae Dunăre, foarte ataşat de noi, cercetătorii tineri, şi binevoitor în a ne împărtăşi din bogata sa experienţă.

Am fost împreună pe teren pe Valea Izei, Valea Cosăului şi în Ţara Lăpuşului. La Şieu, pe Iza, am cercetat o înmormântare. Am fost la priveghi, precum şi la întregul ceremonial de înhumare. Parcă îl văd cu fişele în mână, cum nota minuţios fiecare secvenţă ceremonială, insistând asupra celor de mare importanţă: ritualul bocitului, jocurile de priveghi, înmormântarea cu uneltele de trebuinţă decedatului, pomenile funerare. Pe subiecţii cu care lucra nu-i slăbea din întrebări. Apoi, la Ieud sau în sate de pe Cosău, precum la Călineşti, Fereşti, cerceta cu atenţie arta populară, făcea schiţe cu motive, îndemnându-mă să le fotografiez cu mare atenţie. Era un cercetător meticulos, notând totul cu lux de amănunte. Citește restul acestei intrări »