NIMIC DE PIERDUT…

 de Mircea CRIŞAN

Ciudat! După câteva expe­rienţe în care nu­mai că nu m-am dat cu capul de pereţi să-mi iasă anumite lucruri (şi tot n-au ieşit), m-am resem­nat şi am schimbat strategia. Am ajuns la concluzia că, în orice idee în care crezi, nu trebuie să forţezi lucrurile, să le laşi mai întâi să se coacă, iar apoi îţi ajută Dumnezeu să te bucuri de materializarea ei când nici nu te aştepţi. Totul e să nu renunţi.

Aceeaşi „chestie” (sper să nu deprind şi eu ticul verbal al unui primar) s-a întâmplat şi cu proiectul ACROSTIH. Chiar nu am forţat lucrurile, în ciuda mai multor reproşuri gen „n-aţi fost în stare să scoateţi în trei ani decât 12 numere”, „de ce nu mediatizezi proiectul?” etc. Chiar i-am supărat pe unii care s-au apropiat tangenţial de revistă şi cenaclu pentru că nu i-am ajutat să aibă o ascensiune fulminantă.