Nordul – o seninătate de lumini vibrândă

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

De la Wilhelm Wundt am învățat că fiecare popor are propria-i matrice psihologică. Uneori, însă, popoare apropiate geografic, chiar dacă au avut istoric unele contondențe politice sau militare, se comportă public într-o gamă de similarități greu explicabile. Dominați secole la rând de danezi sau suedezi, norvegienii, spre exemplu, se revendică adesea de la seturi comune de valori. Cel mai mare iluminist din Scandinavia, Ludvig Holberg, născut la Bergen, în Norvegia și împlinit intelectual la Copenhaga, apoi în Germania, este considerat părintele literar al celor două popoare.

Am zis „cel mai mare iluminist” gândindu-mă și la iluminiștii francezi, care au deschis „calea” spre o astfel de „emancipare” (Epoca Luminilor), dar și la proximitatea lui Nikolaj Frederik Severin Grundtvig, celălalt uriaș danez al „sădirii în și prin lumină”. Pe vremea când Ludvig Holberg servea cauze culturale la Copenhaga, însuși regele Cristian al VIII-lea, auzind de „strălucirea” lui i-a sugerat să scrie piese iluministe de teatru, care să poată înlocui în repertoriu, la celebrul Teatru Regal Kungliga, comediile lui Molière. Era o mișcare clară de înscriere pe o scară de lumini, de aceea sintagma din titlu merită această „noblețe tutelară”, întrucât nordicii sunt oameni senini, veseli, se știu bucura chiar de puțina lumină solară, dar mai ales de luminile antropice ale Nordului european.