NOSTALGIE

de Aurelia OANCĂ

Alungă norii din a mea privire
Și pune cer senin în ochii mei,
În zâmbet dă-mi un strop de fericire
Și-aprinde iarăși jarul din scântei.

Din urma verii lasă-mi o bucată,
Iar dintr-o stea să-mi pui sclipiri pe chip,
Mai dă-mi puțin din timpul de-altădată,
Cu magica-ți baghetă-ntr-un tertip,

Nostalgie

de Cosmin LAURAN

Tristeți târzii pe fruntea-ți adormită,
răpind albastrul inocent de lună,
ce sfâșiată-ți pare azi, ce obosită,
aceeași muzică, ce trist în ierbi mai sună.

Înaripat, te ștergi în zbor de stele,
străin îți pare astăzi al lor joc
și cazi uimit când lacrima din ele
îți fură cel din urmă loc.

Mesaj

„Nostalgie” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Oare ce creionează cu glasu-i subțire
Păsărica ascunsă-n tufiș?
Ce schiță secretă și pe seama cui
Se pune la cale-o cădere,-un suiș?
Poate chiar mie-mi citește din zodii
O frază cu tâlc despre ce mă așteaptă,
Mă vede-ncărcat de povestea vieții
Și-o prinde-o milă-nțeleaptă.

Aceeaşi amintire

„Nostalgie” (Ion Georgescu-Muscel)

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

Aceeaşi amintire pură
Destinul toamnei trecătoare
Toamna vieţii viitoare…
Salcâmul de la colţul porţii
Născut odată cu toţi morţii.
E toamnă sură ca-n toţi anii
Din salcâm pic frunze galbene ca banii,
În cântul funebru, cântul firii
Le poartă-n stol vântul pieirii.
S-aştern în drum, plutesc în bălţi
Tot mai aproape de cei morţi
Care-or fi fost şi ei cândva
Vreun Tată-mare
Mamă-mare