Washington DC în aer liber

27/02/2021

de Angela-Monica Jucan

Washington DC arată foarte bine, e populat, prietenos, primitor, luminos, cald, cu devreme primăveri, veri lungi topite în toamne blânde, urmate de ierni cu toane termice și zăpadă puțină, uneori, aproape deloc. Vegetație abundentă, veverițe peste tot, oameni binevoitori. Aer european, nu sânt zgârie-nori, multe clădiri datează de pe la începutul secolului trecut, ele, cu grădini-curțile lor (mici sau „nu mari”, dar unele suficient de mari) verzi, înflorate/înflorite, minunat pigmentate și umbrite de copaci, fac pitorești străzi, pașnice și creând impresia de timp destul. Există, sigur, și construcții moderne, străzi flancate de „betoane”, însă și aici găsești cel puțin arbori pe marginea trotuarelor, adesea și jardiniere pe prispa restaurantelor sau mari ghivece cu flori puse în stradă.  Citește restul acestei intrări »


Înfăşurat ca-ntr-un cocon, un ţinut misterios. ŞINCA VECHE. Un popas din prima călătorie pentru blog

12/09/2015

SincaVeche_foto_Adrian Pop_2382

de Adrian POP

Îmi amintesc de timpuri parcă neştiute de legendele ce înfăşurau ca-ntr-un cocon un ţinut misterios aflat undeva prin centrul hărţii… Avea rezonanţă de cărturar ilustru din veacuri apuse şi vechime cît cuprinde…
Locul se află undeva între legendara Ţară a Bîrsei, atît de pomenită în hrisoavele negustoreşti medievale, şi ţinutul vestitei Cetăţi a Făgăraşului.
Numele său – Şinca Veche. Stranii întîmplări se petrecuseră aici, la suprafaţă şi, mai ales, în subterane…
Îmi dorisem de multă vreme să ajung pe aceste meleaguri şi, iată, de Rusaliile anului 2015 am reuşit.
Cu peripeţii nenumărate, cum îi stă bine unei călătorii neprogramate şi aproape iniţiatice…

***

SincaVeche_foto_Adrian Pop_2435

În vremea de prigoană a credinţei ortodoxe, în timpul împărătesei Maria Tereza, aşezarea de la Şinca Veche a fost trecută printr-o prigoană aspră, la ordinul generalului Buccow. Doar patru familii din cele peste optzeci şi opt au rămas pe vatra din bătrâni. Bisericile din grotă au servit în acele timpuri de bejenie drept loc de refugiu şi de ocrotire a credinţei, călugării continuînd să slujească Liturghia şi să reziste opresiunii religioase la care au fost supuşi românii din Transilvania. Citește restul acestei intrări »