Note de lectură. Fotoliul de orchestră

07/02/2017
Mottouri (extrase din Prefaţa la volumul
„Momente şi schiţe pe scena criticii” de Augustin Cozmuţa):
„Thalia, din antichitate pînă azi […], ademeneşte lumea la teatru.”
„Te simţi actor pe scena vieţii pînă descoperi Actorul din spectacolul de teatru.”
„Mare e lumea Ta, Doamne, ca o scenă de teatru.”

de PAUL Antoniu

augustin-cozmuta

Augustin Cozmuţa

În sălile teatrelor de operă, mai ales, acest fotoliu era unul privilegiat, situat în primul rînd, de unde puteai să vezi cel mai bine ce se întîmplă nu numai pe scenă, ci şi în fosa instrumentiştilor, să le urmăreşti şi să te molipseşti de bucuria creaţiei lor, trăită acolo, mai la fereală de privirile spectatorilor din sală. Bagheta magică din mîna dirijorului cu spatele la tine îţi dicta bătăile inimii şi emoţia ce-ţi împodobea sufletul cu fiecare notă desprinsă din partitură. Un asemenea fotoliu există şi în sălile teatrelor cuvîntului rostit. El este rezervat, fie în stal, fie la balcon, criticului de teatru cu notesul pe genunchi şi programul de sală în buzunar. Prezenţa unui asemenea „partener” în afara luminilor rampei, pentru actorul de pe scenă, în general, a fost şi a rămas un… nedorit. Tace, ascultă şi te judecă! Şi te dă la ziar… Un nesuferit, deci. Nu-i vorbă, că uneori mai depinde şi de „partener”; de cultura, de profesionalismul, dar mai ales de puterea şi priceperea lui de a te judeca cu dreptate. Citește restul acestei intrări »