URMELE TRECUTULUI. Autor AURICĂ BURTESCU

09/03/2022

de Aurelia RÎNJEA

ÎNTÂLNIRE LITERARĂ

Vi-l prezint astăzi pe domnul AURICĂ BURTESCU! O prezență nouă pentru mine și încântătoare în ale scrisului. Într-un registru epic de excepție, în care în toamna sufletului amintirile se aștern ca un covor în sufletele cititorilor, autorul ne invită la o călătorie în timp, în care mulți dintre noi ne regăsim. E o dovadă că darul cel mai de preț de la Dumnezeu, viața, poate fi trăită cu demnitate și bucurie, cu misiunea personală a fiecăruia, a dumnealui fiind aceea de a făuri oameni.

Scrierile sale, precum un foileton, ni se perindă prin fața ochilor. Ca un film ni se derulează începuturile profesorului la catedră: „Eu mă credeam un MESIA, UN LUMINATOR! Nu concepeam să fiu profesor în altă parte decât în satul meu…”

Din povestiri, cunoaștem descrierea satului și eroii acestuia, prezentarea înaintașilor, învățământul acelor ani, inspecțiile speciale, Citește restul acestei intrări »


O altfel de recomandare de lectură (3)

05/03/2022

de Florina VANCIU
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

Pandemia… dintr-o dată s-a făcut linişte Într-o epocă a zgomotului, în care poate… Goana după fericire, Delirurile vieţii cotidiene sau, pur şi simplu, Labirintul vieţii ne-au făcut să fim uneori surzi, uneori orbi, uneori muţi… şi poate fără să ne dăm seama prinşi În inima vârtejului, Captivi în timp.

Vremea în schimbare ne-a surprins pe toţi. Claviaturile timpului au acum altă rezonanţă, iar Culoarea timpului parcă e mai intensă acum… te asigur însă că Lumina din suflet îţi dă… culoare. Intrând în Dialog cu sufletul poţi descoperi că Viaţa ca o cursă cu obstacole te poate face mai bun, mai puternic, mai îmbogăţit.

Privind peste umăr, trebuie să ne asigurăm că, Citește restul acestei intrări »


APARIȚIE EDITORIALĂ DE EXCEPȚIE

04/03/2022

de Vasile BELE

Poezii pentru sufletul meu – o revistă de literatură, artă și cultură, Nr. 7/2021, ISSN 2668-7364, 50 p., – revista românilor de pretutindeni

Cu un Editorial – De 3 ani împreună cu voi!, semnat de Johnny Ciatloș-Deak, senior editor, revista își urmează Calea și dăinuie prin Cuvânt. Foarte talentați și harnici, membri fondatori ai acesteia nu fac rabat de la regulile stabilite, atunci când au pornit pe acest drum al creației literare. Fiindcă suntem la editorial, doresc acestei reviste Lumină și Izvor – încă 300 de ani! Cuvânt Citește restul acestei intrări »


Recomandare de lectură: „ROMÂNII CLUJENI DIN SECOLELE XV-XVII” de Vasile LECHINȚAN (în „Povești despre Cluj, I”)

09/07/2021

Un inedit tablou social economic al vieții românești citadine din Clujul secolelor XV-XVII se reconstituie din documentele de epocă aflătoare în arhivele clujene, fondul Primăria municipiului Cluj Napoca.

Bogata zestre documentară a marelui și înfloritorului oraș liber regesc de pe Someșul Mic din această perioadă istorică, în primul rând foarte importantele „Socoteli ale primăriei”, care se țin începând cu mijlocul secolului al XVI-lea, procesele verbale ale adunărilor consiliului orășenesc, protocoalele cu procesele judecătorești, documentele și registrele breslelor (unele începând din secolul XV), ne dezvăluie o interesantă prezență românească, între ziduri și în afara zidurilor orașului, inclusiv în Feleacu, sat românesc de pe teritoriul și sub jurisdicția orașului, relevându-ni-se totodată și contribuția românilor prin puterea lor economică, precum și prin muncă și faptă cotidiană, la dezvoltarea și apărarea orașului lor și la susținerea instituțiilor acestuia.

Această lume liberă românească, necunoscută până acum, este prezentă într-o diversitate de stări și ocupații Citește restul acestei intrări »


Toma Gross Rocneanu, un stâlp al Cetății „Rivulus Dominarium”

05/07/2021

de Gelu DRAGOȘ

Nu cunosc mulți băimăreni să iubească cu atâta patimă orașul „Râul Domnițelor” sau să-i cunoască istoria în amănunt, începând cu secolul trecut și până azi, ca băimăreanul prin adopție dar și dascălul, epigramistul și scriitorul Toma Gross Rocneanu.

Zilele trecute primesc un telefon prin care sunt invitat de Domnia sa la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” pentru a intra în posesia celei mai recente cărți semnate de Toma G. Rocneanu. Având treburi în oraș, am mers și pe la bibliotecă și am intrat în posesia cărții „Rivulus Dominarum – Râul Domnițelor – Jurnal, epigrame și catrene”, editura „Eurotip” Baia Mare, 2021.

Cartea este structurată în două părți: „Istoria Băii Mari” și „Și Spinul se rupe…”, deși am putea vorbi Citește restul acestei intrări »


COSTEL STANCU. ÎNGHIȚITORUL DE CREIOANE

01/07/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

Neaplaudat de nimeni, înghițitorul de creioane
își făcea numărul. Era tot mai trist, mai flămând.
Dar cine ar fi crezut asta? Rămăsese singur,
cel din oglindă s-a sufocat demult, la o repetiție.
El continua să spere. I s-a propus, în schimbul a mulți bani, să înghită și altceva. A râs, apoi a plâns:
În arta lui nu face compromisuri!
L-am vizitat cu câteva zile înainte de a muri.
Își ascuțea creioanele
cu o delicatețe întâlnită doar la animale
când își ling puii abia fătați. Știam
că le iubea și le ura în aceeași măsură.
Mi-a mărturisit că într-o noapte s-a visat
strâns de gât de acestea. Îi era teamă să le mai lase
să umble libere prin casă, le închidea
într-un dulap, scoțându-le de acolo numai când
avea o reprezentație ori i se făcea dor să le
mângâie.
Adică din ce în ce mai rar. Într-o zi au să se răzbune,
mi-a spus împăcat, e dreptul lor să-și caute alt înghițitor,
mai norocos, să le ducă prin lume, departe.
A lăcrimat discret,
ca lemnul pe care îl cioplise de atâtea ori”,

poemul „Înghițitorul de creioane”, din volumul cu același nume, ÎNGHIȚITORUL DE CREIOANE, apărut la Editura Tim, Reșița, 2009, pag. 88, ISBN 978-973-696-136-6, autor COSTEL STANCU, volum primit în cadrul întâlnirilor literare, organizate de Cenaclul literar „Nichita Stănescu”, Citește restul acestei intrări »


Cercul (Pe drumuri bătătorite de cuvinte)

16/06/2021

Un volum de proză scurtă bogat în culoare artistică, simboluri și îndemnuri moralizatoare

de Radu BOTIŞ

Am lecturat zilele acestea un volum de proză scurtă „Cercul (Pe drumuri bătătorite de cuvinte)”, de Ana-Cristina Popescu, bogat din punct de vedere artistic. Cuvintele par să curgă asemenea unui cântec ce se revarsă peste toate, peste pământ, peste iarbă, peste ape și în dansul lor îmbrățișează forme armonioase. „Era o zi superbă de octombrie. Natura parcă înflorise, se îmbujorase. Era verde – roșiatică, pe alocuri pătată cu câte o buclă gălbuie.”, spune autoarea personificând natura și dându-i o cromatică edenică în nuvela „Au înflorit trandafirii, Ionică!” prevestind parcă primele frământări din sufletul personajului principal, Ionică Florea, frământări aduse de o dragoste adolescentină.

Pe lângă bogăția artistică a slovelor, firul narativ al operelor literare din volum captează interesul cititorului pentru lectură, în așa fel încât acesta nu se mai poate dezlipi de textul narativ odată început, până ce nu-l finalizează.

Un alt punct forte, aș putea spune, ar fi descrierile monografice ale locurilor Citește restul acestei intrări »


Doi poeţi: Ioan Romeo Roşiianu, Iustinian George Paiuc şi o carte excepţională – Prizonierii cuvântului”!

05/04/2021

de Gelu DRAGOŞ

Trebuie să mărturisesc că m-am apucat greu să scriu câteva vorbe despre volumul „Prizonierii cuvântului”, coautori Ioan Romeo Roşiianu & Iustinian George Paiuc, colecţia „Poesis”, Editura „eCreator” Baia Mare, 2019, fiindcă este o carte de poezie „grea”, aşa cum sunt şi autorii ei.

N-am să apelez la CV-ul lui Ioan Romeo Roşiianu (pe Iustin George Paiuc îl cunosc doar din opera-i citită), nu pentru că este lung, ci pentru că este arhicunoscut, el fiind unul dintre cei mai prolifici editori români contemporani şi un poet contemporan foarte citit. Am să vă supun atenţiei dumneavoastră un fapt, era imediat după 1989 şi prietenul Nicolae Goja de la „Graiul Maramureşului” organizează o Tabără literară cu ocazia Festivalului „Vasile Lucaciu” de la Cicîrlău de două zile, iar una dintre opriri a fost la o agapă culturală şi culinară la Felician Fărcaş din Unguraş, vizitarea Casei memoriale „Vasile Lucaciu” la Şişeşti, o vizită la Mănăstirea Rohia şi o expoziţie de icoane şi cărţi ale autorilor maramureşeni la Căminul cultural din localitate. Citește restul acestei intrări »


CÂND VIAȚA TRECE ÎN CÂNTEC

09/02/2021

(note de lectură)

de Aurelia RÎNJEA

Pe domnul NELU DANCI l-am cunoscut la Săcele, cu ocazia Festivalului internațional „Zbor spre desfrunzite stele”, în septembrie, 2020, prilej cu care mi-a oferit cartea scrisă de dumnealui, PAS DE FEMEIE PRIN ROUĂ ȘI LACRIMI, apărută la Editura Armonii culturale, Adjud, 2020.

Cu mare bucurie și pioșenie totodată, am pășit în universul cărții, care reprezintă universul autentic al satului românesc maramureșean.

Cu ocazia unei vizite făcute în zonă, cu mai mulți ani în urmă, însoțită de elevii mei, am cunoscut oamenii și locurile prezentate în carte, unde regăsindu-i, mi-au redat bucuria imensă a întâlnirii cu ei, acolo, acasă, unde știu să fie români adevărați, aducându-l pe Dumnezeu la loc de cinste în casele lor.

Cartea reprezintă o pledoarie adusă satului românesc cu oameni și obiceiuri, o radiografie vie a acestuia, autorul redând-o prin poezia populară autentică, cu trăirile românului iubitor de glie și de țară, printr-un strigăt de tristețe sau de bucurie, de înțelepciune sau de umor fin, toate făcute cu modestia și demnitatea omului care a trăit și a crescut acolo, în Maramureș. Citește restul acestei intrări »


Vasile BELE: FRUNZE PICTATE CU ROUĂ, LACRIMI ȘI VÂNT

13/10/2020

de Rodica Elena LUPU

FRUNZE PICTATE CU ROUĂ, LACRIMI ȘI VÂNT (versuri), Editura ANAMAROL, București, 2020, ISBN 978-606-640-365-8, pag. 120.

„Amintirile iau uneori forma unor obiecte, intrând în ele ca o mireasă, ca o culoare, ca un sunet, și-ți dau sentimentul ieșirii din timp ori, mai exact, al întoarcerii – atunci când le privești – într-un timp care îți aparține pentru totdeauna”.

Impresia reconfirmată acum după parcurgerea poeziilor care alcătuiesc sumarul noului volum FRUNZE PUNCTATE CU ROUĂ, LACRIMI ȘI VÂNT, al poetului Vasile Bele. În alchimia observată și continuată acum nu au intervenit prea multe elemente noi. Cele care sunt amplifică imaginarul său poetic. Poezia lui Vasile Bele, este gravă și traversată de neliniști, însă nicidecum sumbră. Întrebările pe care și le pune poetul se rostesc în gama generoasă a seninătății, a unei înțelegeri calme, toate semnele și semnalele iubirii, firescul acesteia nelăsând loc spaimelor deșirante, ci inventând mai degrabă la reculegeri și replieri, la speranța care nu se pierde.

A-ți retrăi acele începuturi înseamnă, înainte de toate, a te lua de mână cu prima dragoste Citește restul acestei intrări »