„Şi de-i pricep doinirea, nu pot să-i înţeleg / Din noaptea ei susurul şi tâlcul ei întreg” (Gheorghe Chivu – încercare biografică – partea a treia)

17/04/2015
Şi de-i pricep doinirea, nu pot să-i înţeleg / Din noaptea ei susurul şi tâlcul ei întreg”[1]

de Angela-Monica JUCAN

Lui Gheorghe Chivu îi plăcea numele mamei lui, Demetra, pentru că – spunea – provine din mitologia agricolă. De provenit, provine, dar nu ne aşteptăm ca părinţii ei sau naşii să fi ştiut ceva despre zeiţa greacă Demeter.

Gheorghe Chivu

Gheorghe Chivu

În certificatul de naştere al viitorului om de cultură care are şi el nume „agricol”, numele mamei este trecut în corespondentul românesc: Dumitra. Poetul o numeşte de cele mai multe ori Demetra, uneori pronunţând ambele variante.

La data naşterii lui Gheorghe Chivu, Demetra Chivu, născută Panduru, avea 30 de ani, deci s-a născut în anul 1882. Era mai tânără cu cinci ani decât soţul. Părinţii ei erau, probabil, originari tot din Chirnogi, sau cel puţin unul din ei, dar ea s-a născut în Curcani.

Satul Curcani a fost înfiinţat curând după Războiul de Independenţă, prin împroprietărirea cu pământ a unor combatanţi de pe frontul din Balcani. Ei erau, de loc, din satele apropiate – Chirnogi, Gruiu, Mitreni, Olteniţa, Şoldanu. Actul de înfiinţare a localităţii a fost emis de Carol I, la 24 septembrie 1878.

Satul era destinat „însurăţeilor”. La înfiinţarea comunei, Carol I a spus: Sunt fericit de a putea fi astăzi naşul întâiei comuni a însurăţeilor care trebuie să poarte numele de „Curcani”, ca amintire a faptelor măreţe din ultimul răsbel în care bravii Dorobanţi şi-au schimbat, pe poalele Balcanilor, această poreclă în renume. Citește restul acestei intrări »