Întâlnire a grupului de modernizare a administrației publice la nivelul județului Maramureș la Oarța de Jos

11/07/2017

COMUNICAT DE PRESĂ

Persoană de contact: Anca Goja,
purtător de cuvânt
tel.: 0740-192451

În data de miercuri, 5 iulie 2017, la sediul Primăriei comunei Oarța de Jos, a avut loc întâlnirea trimestrială a Grupului judeţean de modernizare a administraţiei publice locale. Ordinea de zi a cuprins următoarele teme: Citește restul acestei intrări »


Orţenii în sărbătoare

25/07/2015

Oarta_1

de prof. Traian RUS

Miercuri, 22 iulie 2015, a fost mare sărbătoare în Ţara Codrului. Prilejul, oferit de hramul Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Ciutruci – Oarţa de Sus, a adunat câteva sute de credincioşi din cele trei judeţe limitrofe: Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Serviciul religios, oficiat de un sobor de peste 30 de preoţi, a fost condus de Î.P.S Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, fiu al satului Oarţa de Sus, împreună cu P.S. Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox al Europei de Nord. Prezenţa celor doi înalţi ierarhi a conferit un caracter special Sfintei Liturghii, iar cuvintele de învăţătură au fost primite cu mult respect de către toţi cei de faţă. Cu acest prilej, a fost sfinţită şi o troiţă ridicată în cinstea lui Dumnezeu de către locuitorii comunei Bicaz (primar dr. Dorin Mitre) şi noul altar de vară, oferit mănăstirii prin grija primarului comunei Oarţa de Jos, prof. Bogdan Pop. Acelaşi harnic primar a oferit tuturor participanţilor o agapă creştinească. Cinste lor! Citește restul acestei intrări »


PLAIURI CODRENEŞTI

15/02/2015

Andreia Roxana Botis (1)de Andreia-Roxana BOTIŞ

Ulmeni, locul copilăriei mele, reprezintă lumea în care trăiesc împletindu-mi raţiunea cu elementele autentice ale culturii şi civilizaţiei româneşti, ale portului popular din zona Codrului, dar şi cu liniile melodice codreneşti, care-ţi deschid calea spre noi orizonturi. În această lume mirifică, plină de legendă şi istorie, am ales să-mi petrec şi anii adolescenţei, în calitate de elevă de liceu, mândrindu-mă cu valorile, principiile şi noile identităţi descoperite.

Zona Codrului se află la interferenţa judeţelor Maramureş, Satu Mare, Sălaj, este un ţinut cu un farmec aparte, din punct de vedere geografic, cu codri seculari ce se îngemănează cu câmpii mănoase, străbătute de râul Someş, care formează defileul cunoscut sub denumirea Strâmtorile Ţicăului, tocmai la intrarea dinspre satul Ţicău spre capitala administrativă a zonei – oraşul Ulmeni, dar această zonă poartă cu semeţie şi urmele dacilor liberi, recent fiind inaugurat Muzeul de la Oarţa de Jos, care are comori istorice de o valoare inestimabilă.

Coperta buna final

Biserica din Arduzel

Această zonă etnografică prezintă numeroase enigme, dar şi valori istorice de o mare însemnătate spirituală. Voi prezenta câteva dintre aceste bijuterii ale plaiurilor codreneşti.

Biserica de lemn Arduzel a fost construită în anul 1650 la Gârdani, de credincioşii de aici. De acolo a fost adusă aici, la începutul secolului al XIX-lea. Pictura este aproape în întregime distrusă, doar pe iconostas se pot distinge figurile apostolilor şi a Mântuitorului.

Biserica de piatră şi lemn din Ulmeni „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” provine din Şomcuta Mare şi a fost reclădită în 1895, are un chivot din secolul al XVIII-lea, aurit, cu proeminenţe şi reliefuri florale şi cruciforme excepţional lucrate. Citește restul acestei intrări »


PODU’ MNIRESII ŞI FÂNTÂNA LUI CRĂCIUNAŞ

27/07/2014

Traian Rusde prof. Traian RUS

Sunt atâtea „poveşti” în Ţara Codrului, încât nu se vor termina niciodată. Unele vin pe neaşteptate. Mai zilele trecute eram prin Bicaz, cu treburi la medicul meu de familie. În anticameră se aflau vreo cinci pacienţi. Doi dintre ei erau din Ciuta. Doi ţărani, amândoi trecuţi de 70 de ani. Povesteau despre una, despre alta, despre boli, dar şi despre lumea de odinioară. Cum sunt fascinat de viaţa de altădată a codrenilor, de lumea în care, bieţii de ei, săraci şi amărâţi cum au fost majoritatea, lucrau horind. Nana Ruzalea Negrii îmi povesteşte că şi pe uliţă umblau horind. O lume în care oamenii trăiau fericiţi, o lume după care tânjesc mereu.

Am ciulit urechea şi, din discuţia celor doi ciutani, am auzit unul dintre cele mai frumoase toponime din viaţa mea: „Podu Mniresii”. Se exprima unul, mai mărunţel:

– Io, când am fost prunc, n-am trecut de Podu Mniresii. N-am avut nevoie. Moaşa ne aducea pe lume, iar de boli ne vindecau descântătoarele satului. Ştiau descântece pentru toate bolile. Mai puneam frunză ori zamă din plante şi toate treceau. Ce să meri până în Cehu la doctor? Pe rană puneam zărnucă[1] sau o scrijea[2] subţire de clisă[3] şi una-două să vindeca.

Celălalt, slăbănog şi mai înalt, îi răspunde: Citește restul acestei intrări »