Orţenii în sărbătoare

25/07/2015

Oarta_1

de prof. Traian RUS

Miercuri, 22 iulie 2015, a fost mare sărbătoare în Ţara Codrului. Prilejul, oferit de hramul Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Ciutruci – Oarţa de Sus, a adunat câteva sute de credincioşi din cele trei judeţe limitrofe: Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Serviciul religios, oficiat de un sobor de peste 30 de preoţi, a fost condus de Î.P.S Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, fiu al satului Oarţa de Sus, împreună cu P.S. Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox al Europei de Nord. Prezenţa celor doi înalţi ierarhi a conferit un caracter special Sfintei Liturghii, iar cuvintele de învăţătură au fost primite cu mult respect de către toţi cei de faţă. Cu acest prilej, a fost sfinţită şi o troiţă ridicată în cinstea lui Dumnezeu de către locuitorii comunei Bicaz (primar dr. Dorin Mitre) şi noul altar de vară, oferit mănăstirii prin grija primarului comunei Oarţa de Jos, prof. Bogdan Pop. Acelaşi harnic primar a oferit tuturor participanţilor o agapă creştinească. Cinste lor! Citește restul acestei intrări »


DRUMUL CÂNEPII

18/03/2015

de prof. Traian RUS

Memoria orală a satului Oarţa de Sus păstrează şi acum informaţii interesante despre soluţii pe care comunitatea le-a găsit pentru a putea supravieţui în perioade grele ale existenţei sale. Mai multe relatări ale consătenilor mei consemnează modul în care prin anii 1940-1950 îşi asigurau îmbrăcămintea şi lenjeria necesare familiei. Erau ani foarte grei. Sărăcia se cuibărise aproape în toate familiile satului. Agricultura de subzistenţă pe care o practicau abia le asigura hrana zilnică. Populaţia crescuse, iar pământul, divizându-se în loturi din ce în ce mai mici, nu mai putea oferi cele necesare. Venituri din alte surse nu aveau. Războiul şi criza economică închiseseră şi supapele emigraţiei. Lucruri de strictă necesitate, zahăr, petrol, chibrituri, mărfuri industriale, îşi procurau doar pe produse agricole, pe ouă în special. Nici vorbă să-şi poată cumpăra haine. Au fost nevoiţi să şi le confecţioneze singuri, din singurul produs textil la îndemână, cânepa.

Ruzalea Negrii

nana Ruzalea Negrii, 80 de ani (2013)

„Noi am fost tare săraci. În familia noastă erau şasă guri de hrănit, iar pământ nu aveam aproape deloc. Nu aveam nici măcar cât să ne cultivăm cânepă. Când eram fată meream păstă Codru, în Ţara Ungurească, la zdrobdit de cânepă. Acolo să cultiva multă cânepă. Am ajuns prin mai multe sate. Câteodată ajunjeam şi la scos cânepa toptită din râu, din Crasna. O puneam pă lângă garduri, la soare, şi când era bine uscată ne apucam de zdrobdit. Era plin de zdrobitoare de cânepă în tăte satile. Apoi treceam la hecelă[1], la periat. Făceam fuioare. Le călcam în picioare ca şi fie mai mânânţele[2], ca şi le putem peria mai bine şi să să toarcă mai uşor. Mânuşile[3] le făceam grămezi. Din zece, una era a noastă. Pă aia puneam fuior mai din bdiu[4], o făceam mai ţăpânucă. Pă zî, cele mai harnice puteam face cam douăzăci de fuioare. Două erau a noaste. Aveam on caier din două mânuşi. Lucram până ne umpleam un sac. Mâncam ce ne-am pus cu noi. Mai şi căpătam uneori. Stăteam pe acolo şi câte o săptămână. Citește restul acestei intrări »


BOACTĂRUL SATULUI

21/08/2014

de prof. Traian RUS

Preocupările mele de recuperare a modelelor tradiţionale, atât pentru frumuseţea lor, cât şi pentru utilitatea comunitară, m-au determinat să reintroduc, la Oarţa de Sus, boactărul satului, Dorel Bancospersonajul care anunţa ştirile, „ordinele” de la Primărie, Poliţie, veterinar. Dispăruse de vreo 20 de ani şi îmi aduc aminte cum se făcea linişte în sat când badea Gheorghea lui Dragomir bătea toba: „Auzâââţ oaaamini! Să dă de ştire! Lui Iuănu lui Mnihai i s-o umflat vaca şi i-o crăpat. O tăiet-o şi vinde carnea cu 12 lei kilogramu’. Cine doreşte să cumpere, să margă la el. A doua oară! Doctorul veterinar vine mâni dimineaţă la vaccinat vacile. În ocolu morii, la ora 6. Cine nu să prezintă a fi amendat!”

Proiectul l-am „copt” demult, dar abia acum i-a venit vremea, zilele muzeului (11-12 mai 2013) oferindu-mi prilejul unei „lansări” pe care am putut-o promova pe diverse canale în toată lumea.

Am lucrat ca de obicei în echipă şi, alături de primarul comunei, prof. Bogdan Pop, au venit spre mine vestitul rapsod al Ţării Codrului, Radu Ciordaş, Felician Pop, şeful postului de poliţie şi Mircea Mureşan, reprezentantul mai multor televiziuni în Maramureş. Cu toţii ne-am propus să lansăm un „produs” de succes, iar gândul ascuns a fost ca sămânţa să rodească în cât mai multe comunităţi codrene. Cu toţii suntem nostalgicii unei străvechi lumi fabuloase, în care oamenii, deşi foarte săraci, trăiau mult mai fericiţi. Poate ne luptăm cu morile de vânt, dar şi demersurile lui Miguel de Cervantes i-au atras milioane şi milioane de admiratori. Chiar dacă nu vom putea opri procesul de modernizare a societăţii, căutăm să conservăm şi să protejăm cât mai multe elemente ale acelei lumi de demult. Citește restul acestei intrări »


COMPROMISUL

05/07/2014

de prof. Traian RUS

Mi-am dedicat viaţa studiului trecutului comunităţii mele, sub multiple aspecte. Poate părea un demers inutil, dar mie mi-a adus satisfacţii deosebite. Am avut privilegiul de a descoperi o lume fabuloasă, în care oamenii ştiau cu adevărat să se bucure de viaţă, să trăiască cu intensitate maximă fiecare „eveniment”. Unele lucruri mi s-au părut atât de fascinante, încât am găsit de cuviinţă să le împărtăşesc şi cititorilor mei.

215_foto_Attila HajosEtnologii au studiat nunta codrenească şi rezultatul cercetărilor lor a dat naştere unor lucrări de mare valoare. Mă gândesc la Dumitru Pop, Pamfil Bilţiu, Augustin Mocanu, Victor Becheanu, Ieremia Borca şi mulţi alţii. Au studiat-o după planuri prestabilite, reuşind să surprindă fiecare aspect al acestei spectaculoase manifestări din viaţa statului. La rândul meu, studiind tema, am reuşit să găsesc elemente picante ale nunţii din Oarţa de Sus, de bună seamă incitante pentru oricine.

Curiozitatea era la culme în fiecare moment al nunţii şi, pe măsură ce se parcurgeau etapele acesteia, satul, marele judecător, îşi dădea verdictul: mireasa şi părinţii săi erau sau nu erau harnici, erau sau nu erau gospodari, zestrea era consistentă sau săracă. Apreciau totul şi stabileau astfel statutul noii familii.

Un singur lucru nu reuşiseră să afle şi să judece: Era, oare, mireasa fată mare? Dorinţa era uriaşă, iar soluţia a apărut cu greu, după consistente eforturi de gândire. Singurul care le putea da informaţia era preotul satului, mireasa fiind obligată să se spovedească înainte de cununie, dar păcatul încălcării secretului spovedaniei îl făcea pe acesta aproape imposibil de convins. Patimile sunt însă cumplite, chiar pentru unii purtători de sutană. Alcoolismul, boală teribil de grea, impune celor „infestaţi” să găsească băutură prin orice mijloace şi compromisul s-a putut realiza. Citește restul acestei intrări »


LA MASA GALBÂNĂ

19/12/2013

foto_Delia Florea_4

din colecţia prof. Traian RUS, comunicată de Maria MUREŞAN, 81 ani, Oarţa de Sus, nr. 196

La masă galbână,
Galbână de ceară
Prai de biserică
Mândră masă-ntinsă.
Tri sticuţă-alesă
Tăt să sfătuiau
Care şi-s mai mari,
Prai de biserică
Mândră masă-ntinsă.
Sticu mnirului:
– Ba io mi-s mai mare,
Că fără de mine
Nu-i botez pă lume
Prai de biserică
Mândră masă-ntinsă.
Sticu vinului: Citește restul acestei intrări »


TEIUL CARE RÂDE

31/07/2013

IMG_0012

de prof. Traian RUS,
Oarţa de Sus

Se apropie ziua de 1 august şi gândurile mele se îndreaptă din nou spre Băseşti. Este ca un făcut, ca un blestem. Nu mă pot controla, chiar dacă îmi fac duşmani. Starea monumentelor istorice de acolo şi anonimatul după care se ascund mă întristează peste măsură. Parcă eu port vina, nu autorităţile locale. Şi nici cele judeţene. Stăm pe noi, ca proştii, şi nu ştim să valorificăm zestrea extraordinară pe care ne-au lăsat-o înaintaşii. În 22 iulie 2013, când am prezentat în faţa participanţilor la Hramul Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Oarţa de Sus – Ciutruci „Necropola Tumulară de la Toagul Nemţilor”, monument istoric din veacul al XVI-lea î.Hr., am afirmat acelaşi lucru, încadrându-mă şi eu în rândul acestor „proşti”. Parcă suntem blestemaţi. Nu facem nici ceea ce ne stă la îndemână şi ne lamentăm în spatele sărăciei şi a lipsei de fonduri.

Zilele trecute am trecut din nou pe la Băseşti. Îl însoţeam pe domnul prof. dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, venit în Ţara Codrului pentru un alt proiect cultural destinat personalităţilor acestui ţinut. Citește restul acestei intrări »


MOTROAŞCA

12/06/2013

Traian Rus_2de Traian RUS

Răsfoiesc din când în când cartea d-lui prof. univ. dr. Viorel Rogoz, Familia în credinţe, rituri, obiceiuri, Ed. Solstiţiu, Satu Mare, 2002, şi de fiecare dată îmi vine în minte câte o poveste din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Oarţei de Sus. Toate au fost provocate de cutumele vremii şi ale locului, pe care domnul profesor le prezintă aproape exhaustiv şi se leagă de unul din momentele esenţiale ale vieţii omului.

Povestea de faţă s-a petrecut cu o generaţie în urmă, chiar în familia vecinilor „femeii” mele, doamna Terica, iar „actanţii”, cu o singură excepţie, au trecut în lumea cealaltă acum 30-40 de ani. Farmecul ei va trebui să-l descoperiţi singuri.

Badea Petre şi nana Iuliana îşi întemeiaseră o gospodărie pe cinste, iar în comunitate căpătaseră un statut de oameni cu stare. Capul familiei dobândise chiar anumite atribuţii administrative, îndeplinind pentru o vreme funcţia de primar al comunei. Aveau de toate, aveau pământ suficient, cai, vite, oi, păsări, albine. Se părea că viaţa lor se va desfăşura lin, fără „probleme”, hărnicia, cumpătarea şi inteligenţa asigurându-le din belşug „pâinea cea de toate zilele”, chiar dacă „belşugul” consta în hrana mai mult vegetariană, specifică ţăranului roman: mălaiul, laptele acru şi chisăliţa, „zămurile” de legume, hiribele, păsula şi picioicile. Doar duminicile, la nunţi şi în sărbători, se mai „lingeau pe degete” de la bunătăţile din carne, făină de grâu sau băuturi. Erau mulţumiţi şi fericiţi cu ceea ce Dumnezeu îi ajuta să pună pe masă. Citește restul acestei intrări »