Crăciun în pandemie

de Gelu DRAGOȘ

Veștile despre Crăciun și cum se va colinda erau date ca pe tobogan la toate televiziunile „naționale” și guvernanții liberali și libertini, în orice caz interimari (a se citi habarniști), credeau că sunt personaje de telenovele. Mă explic puțin mai mult. Aducerea vaccinului în România este și era un eveniment atât de important, încât scriitorul Alexandru Petria a răbufnit și a spus că minunea nu s-a produs acum, cu aducerea vaccinului, ci cu 2000 și ceva de ani în urmă când s-a născut Pruncul Iisus, iar sosirea prin ”ajutorul” U.E. și prin trâmbițarea de către marele „Comitet PRO MASCĂ a lui Raed Arafat”, cu ajutor logistic polonez, prin cele 10.000 de doze sunt „o picătură într-o mare pandemică tulburată” română. De ce? Pentru că s-au descoperit noi tulpini, mult mai periculoase, iar pandemia nu ne-a învățat să trecem urgent la respectarea Creatorului, la post și rugăciune, la respectul pentru semenii noștri.

Am cumpărat 40 de coci pentru colindători, soția a mai cumpărat 30 de pachete de biscuiți, să fie sigură că toți colindătorii o să primească coc și bani!

Crăciunul copilăriei: „Era alinarea noastră”

de prof. dr. Ioan-Aurel POP, președintele Academiei Române

„Spre deosebire de primii ani după căderea regimului lui Ceaușescu, atunci când lumea noastră era așa de entuziastă la gândul că se poate întoarce pe deplin și pe față la Dumnezeu, fără opreliști și amenințări, azi sărbătoarea Crăciunului s-a laicizat, din păcate, pentru mulți români. Nu-i vorbă, nici molima aceasta care pare că ne copleșește nu este un sfetnic bun pentru îndeplinirea celor sfinte la marile sau micile praznice bisericești. Faptul se petrece deopotrivă din cauza fricii și lașității semenilor și a măsurilor restrictive, unele deplin justificate, altele mai puțin. Ca istoric, știu că boala nu ne va îngenunchea pe toți, dar ca om simt că atmosfera este tot mai apăsătoare.

Și totuși, nu ne este dat să ne plecăm în fața acestui mare necaz. Cât trăim, suntem meniți să fim ființe luptătoare, iar ca dascăli și educatori avem ca „datorie a vieții noastre” (Vasile Pârvan) obligația să inoculăm în suflete valori, virtuți și încredere, aureolate de speranță. Iar sărbătoarea Crăciunului este una a bucuriei și a generozității.

Îmi aduc aminte ce însemna Crăciunul în vremea copilăriei mele din anii regimului comunist. Nu am cunoscut atunci, între prieteni și apropiaţi, vreo familie care să nu fi ținut Crăciunul după rânduială, în zilele menite. Bunica mă pregătea cătinel, zi de zi, pentru apropierea sărbătorilor, care începeau cu Sfântul Nicolae.

Moș Nicolae venea și el cu daruri,

Crăciunul odinioară în Lucăceşti pe Someş, jud. Maramureş

de Gelu DRAGOȘ

Încă de la începutul lunii decembrie, bărbaţii taie porcul de Crăciun, se fac cârnaţii şi caltaboşii, se pune slănina la murat, capul şoldanului se pregăteşte pentru răcituri, carnea tocată se pune la rece pentru a fi folosită la prepararea chiftelelor, a sarmalelor, la ciorbă. Slănina de sub pântece se face jumări, iar unii gospodari lasă, la cererea gospodinelor şi şuncă. Femeile se apucă de spălatul geamurilor, bărbaţii bat covoarele, se face o curăţenie generală în case, se pun ştergarele, feţe de masă cu ciur sau pene, fironguri. Cu două zile înainte de Ajun se face în cuptor pită, cozonaci, colaci şi coci sau pupeze pentru colindători. Se pregăteşte „Steaua” pentru băieţii care vor colinda cu ea tot satul.

Colindele străbune…

de Elvira RĂCEALĂ

 

BUNICI, ÎNVĂȚAȚI-I PE NEPOȚI COLINDELE STRĂBUNE!

NU LĂSAȚI SĂ SE PIARDĂ OBICEIURILE NEAMULUI ROMÂNESC… CARE SUNT ȘI BUCURIA LOR, A COPIILOR!

Pentru că am intrat în Postul Crăciunului și toți au început pregătirile pentru această sărbătoare a bucuriei, observând că și marile orașe își ornamentează cu mult mai devreme centrele civice și bulevardele în așteptarea evenimentului… Și ne întrebăm de ce așa grabă de a intra în noul an… de parcă nu am simți și așa, că timpul zboară cu o viteză supersonică…

Și atunci am trecut și eu la treabă…!

Amintindu-mi că pe vremea când eu eram copil, bradul nu se împodobea decât în noaptea de Crăciun… era o surpriză!

„Crăciun în Maramureș” – 2020

Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș organizează și de această dată „Crăciun în Maramureș”. Doar că într-o variantă adaptată acestui an…

„Știm, știm că anul a fost ciudat pentru voi, așa a fost și pentru noi. La colindat nu știm încă dacă vom merge și cum vom merge… Poate nu o să ne umplem trăistuțele cu colaci, pupuți, mere și nuci și nu o să ne înfruptăm din cozonacii celor care ne primesc în case cu colinda…”, spun cu nostalgie reprezentanții Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Dar tot ei aduc și vestea bună: „Stați așa: putem să ne facem chiar și așa sărbătoarea frumoasă, putem să ne creăm Crăciunul prin culoare și cuvânt”.

Așadar, dragi copii,

Institutul Cultural Român lansează concursul „Colaj de obiceiuri de iarnă”

„Colaj de obiceiuri de iarnă” este un concurs de promovare a tradițiilor și obiceiurilor românești în comunități istorice din vecinătate. Institutul Cultural Român organizează pentru prima dată un astfel de eveniment.

Copiii și adolescenții din comunitățile românești din Bulgaria, Serbia, Ucraina și Ungaria, cu vârsta maximă de 20 ani, sunt invitați să se înregistreze audio-video interpretând colinde sau prezentând obiceiuri de iarnă românești, păstrate în rândul comunității locale, în cadrul concursului „Colaj de obiceiuri de iarnă”, organizat de Institutul Cultural Român, prin Compartimentul Comunități Istorice.

Pot fi prezentate obiceiuri de Crăciun, de Sfântul Nicolae, de Anul Nou, Bobotează, rețete culinare, procedee de confecționare a unor obiecte folosite la colindat etc.

Materialele video, cu o durată maximă de 5 minute, vor fi transmise până în 12 noiembrie,

Crăciun în Maramureș 2019. Ediția a XI-a 2019

INVITAȚIE

Evenimentul cultural-tradițional „Crăciun în Maramureș” ajunge anul acesta la cea de-a XI-a ediție, urmând să se desfășoare în perioada 18 – 28 decembrie 2019. Este organizat de Consiliul Județean Maramureș în parteneriat cu instituțiile de cultură din subordine.

Proiectul își propune reconstituirea obiceiurilor și tradițiilor de Crăciun din satele maramureșene: colindatul în ceată bărbătească, colindatul copiilor, Viflaimul, Steaua, Sorcova, Plugușorul, dar și prezentarea gastronomiei specifice sărbătorilor de iarnă din Maramureș.

Pentru o zi, Muzeul Satului din Baia Mare va prinde viață, iar ulițele vor răsuna de glasurile colindătorilor. Gospodăriile vor avea și în acest an gazde primitoare, care vor aștepta colindătorii și îi vor răsplăti cu tradiționalul colac, mere și nuci.

În agenda acțiunii se regăsesc

„Colindă, colindă” printre lalele şi mori de vânt. Sărbătorile de iarnă în Ţările de Jos

de Corina Diamanta LUPU

În calendarul creştin, ziua de 25 decembrie, marcând Naşterea Domnului, a fost şi rămâne dintotdeauna, la loc de cinste. De aceea, indiferent unde s-ar afla, uniţi de magia acesteii sărbători, oamenii uită de grijile zilnice, de neîmpliniri, de dezamăgiri şi celebrează cu bucurie în suflet Crăciunul. Cu toate că spiritul Crăciunului este acelaşi pretutindeni, tradiţiile şi obiceiurile ce ţin de acest eveniment diferă de la ţară la ţară, de la o zonă la alta.
În Ţările de Jos, de exemplu, sărbătorile de iarnă iau startul cu câteva săptămâni înainte de Ajun. Locuitorii din Ţara Morilor de vânt intră în atmosfera tipică acestei perioade, marcată de slujbe religioase şi festivităţi locale, începând cu ultima sâmbătă din luna noiembrie. Acum încep pregătirile pentru 6 decembrie, ziua de Sfântul Nicolae, Sinterklaas, iar atmosfera festivă ţine până de Bobotează, Driekoningen, pe 6 ianuarie. În tot acest timp, olandezii au parte de momente speciale, mai ales că în Ţările de Jos, sărbătorile de iarnă înseamnă în primul rând, ambianţă.

SPIRALA LUMINII

De la metoda educativă, la terapie sufletească

de Iuliana-Andrea POP

Cum a apărut Spirala de Advent

Sus, în pădure, departe de oraşul zgomotos, singuratic, locuia un pustnic pe care oamenii l-au numit părintele Jacob. Se mutase din vale deoarece pentru el era prea mult zgomot şi tulburare. Sus, pe munte, era linişte în jurul lui. Locuia acolo împreună cu animalele, care aveau încredere în el şi a căror limbă o învăţase.

La oameni venea rar. Uneori oamenii trimiteau după pustnic dacă cineva era bolnav. Atunci acesta venea şi aducea cu sine plante aromatice făcătoare de minuni culese tocmai din pădurea mare, unde nu se încumeta nimeni să purceadă.

Părintele Jacob avea o căpriţă cu care mergea des în pădure. Pe cărările din pădure găsea plante şi ierburi foarte rare. Le lua acasă cu grijă şi le sădea în grădina sa cu flori.