Tânjaua de pe Mara

de Grigore SIMIONCA
maestru coregraf, referent la CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

În a doua duminică a lunii mai, ar fi fost vremea să aibă loc Tânjaua de pe Mara, vechi obicei agrar de primăvară din Maramureș, care îl are în centrul atenţiei pe deschizătorul de țarină, cel dintâi gospodar ieşit la arat. În trecut „Tânjaua” se sărbătorea de Sfântul Gheorghe. De o vreme, obiceiul s-a mutat în cea de a doua duminică a lunii mai, și se ținea, până să vină pandemia peste lume, în Hoteni, pe valea Dărasca.

MĂRŢIŞOR

Motto:
„Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pământul pe jos.”
(Adrian Păunescu, „Amăgire”)

de Corina Diamanta LUPU

Cu mărţişoare şi echinocţiu, cu cocori şi rândunele, cu aer cald şi îmbătător, cu lumină crudă şi nopţi înstelate, cu poezie şi culori, soseşte primăvara! Capricioasă şi zburdalnică, aducându-ţi după o zi cu soare alta cu zăpadă, primăvara îţi oferă în dar, pe lângă muguri, flori şi soare şi câteva astenii pentru suflet. Pe care, îţi place sau nu, n-ai încotro şi trebuie să le primeşti cu braţele deschise, tot de dragul ei.

Şi uite aşa, pentru că este primăvară, ajungi să ţi se facă dor de reavănul pădurii, de iedera veşnic verde şi întunecată, de muşchiul jilav ce creşte pe copaci, de potecile pe care încă mai băltesc ochiuri de zăpadă, de puzderia de ghiocei, toporaşi, brânduşe şi viorele ce se iţesc din pământul nezbicit, făcându-şi loc printre frunzele uscate căzute astă-toamnă. Chiar dacă mulţi sceptici îţi vor povesti despre Dochia şi cojoacele ei şi îţi vor spune că eşti un visător, că nu se face primăvară cu o floare, nu te lăsa descurajat de acest verdict. Odată cu prima zi din mărţişor, s-a schimbat anotimpul! Uitată este vremea imortelelor, în parcuri şi grădini încep deja să îmbobocească tufele de forsitia, luminând totul cu cântecul lor galben, iar florăresele te îmbie cu noutăţi de sezon.