INVITAŢIE LA O NUNTĂ TRADIŢIONALĂ LA LIBOTIN, ÎN ŢARA LĂPUŞULUI

26/01/2015

de Ioan PERHAIŢĂ

Ioan Perhaita

Ioan Perhaiţă

Stimate cititor, om al zilelor noastre, te invit la o întoarcere în timp într-o călătorie în vechea Ţară a Lăpuşului. Îţi imaginezi acele drumuri de ţară neasfaltate pe care vedeai din când în când câte o maşină urmată de un nor de praf. Dacă ai reuşit să ajungi în Ţârgu Lăpuşului anilor ’60 din secolul trecut, te descurci cum poţi ca să ajungi într-un sat cu un nume străvechi, Libotin. Dar fă în aşa fel ca să ajungi sâmbătă seara pentru ca să te însoţesc la o nuntă tradiţională, caracteristică acelor vremi.

A!… Nu ştii să vii? Îţi explic: Dacă ai norocul să găseşti un mijloc de transport, eşti fericit. În caz contrar vii pe jos pentru că în vremea aceea era cel mai sigur şi mai la-ndemâna omului. Din Târgu Lăpuş n-ai de străbătut decât 13 km. Ţii drumul care duce spre Băiuţ, un vechi centru minier, dar, ajuns în localitatea Rogoz, te abaţi din drumul mare spre stânga pe un drum mai îngust şi te asigur că n-ai cum să te rătăceşti, căci prima aşezare este cea pe care o cauţi, Libotinul.

Ajuns în sat, de-ţi vei ciuli bine urechile, vei auzi un ritm de gordon (contrabas). Te ghidezi după sunet şi vii într-acolo. Mă vei găsi şi pe mine acolo. Da, ajuns aici vei găsi tineri (şi nu numai) jucând după ceteră, contră şi gordon. Este casa mirelui unde, sâmbătă seara dinaintea nunţii, se joacă la cusutul steagului. Aşa e, prietene, la nunta tradiţională steagul este nelipsit. Un grup de fete şi feciori mai pricepuţi îl pregăteau aşa cum se cuvine. La şură, alţi tineri joacă jocurile noastre tradiţionale: „Jocu-n sus”, jocul de început cu perechi („Ţigănescu”), „P’a lungu” şi de-nvârtit („Mânânţălu”). „Jocu-n sus” este un joc exclusiv bărbătesc, cu elemente asemănătoare celui din Maramureşul voievodal. Gazda ne serveşte cu câte un pahar de horincă şi ceva din bucatele de nuntă şi îl invit pe cititor să poposim şi la casa miresei. Da’, după cum vezi, nunta se desfăşoară la ambii miri, numai că la mireasă nu mai este vorba de cusutul steagului, dar şi aici se joacă. Sunt nuntaşii miresei, ceteraşii miresei. Jocul, atât la mire cât şi la mireasă, ţine până către miezul nopţii când toţi se îndreaptă către casele lor urmând ca a doua zi să o ia de la capăt. Citește restul acestei intrări »