„Ziua Portului Maramureșean – Biblioteca în straie populare”, eveniment desfășurat la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare sub egida Zilei Naționale a Portului Tradițional din România

Steinhardt, afirma că:
„arta este un mijloc de înălțare a sufletului și un izvor de bucurie curată și nobilă”.

În ziua de 15 mai 2023, între orele 11,00 -15,00, în Salonul artelor și în Cabinetul de medalistică din incinta Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, în prezența a circa 150 de persoane din tot județul Maramureș (bibliotecari, profesori, primari, cadre universitare, cercetători științifici, artiști, artiști plastici, elevi, studenți, părinți și alte categorii sociale cu vocații culturale) a fost marcată „Ziua Portului Maramureșean – Biblioteca în straie populare” – eveniment plasat sub egida Zilei Naționale a Portului Tradițional din România, instituite prin Legea 102/2015[1] și sărbătorită în cea de-a doua duminică a lunii mai, aferentă unui an calendaristic.

Scopul manifestării a fost acela de a marca această zi, promovând portul popular maramureșean de către bibliotecari (sau profesori) însoțiți de copii din școli, licee sau grădinițe adiacente locurilor în care își desfășoară activitatea, prin prezentarea costumelor populare specifice fiecărei zone în parte, respectiv prin cunoașterea

Roșu Tradițional Românesc – o incursiune în cromatica artei tradiționale românești, autor Ilie Tudorel. (Vernisaj)

de dr. Ioan GOGOTA
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

În data de 10 aprilie 2023, începând cu orele 17,00, Salonul de artă (Cabinetul de Medalii) din incinta Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare – director, prof. dr. Teodor Ardelean a găzduit vernisajul/expoziția Roșu Tradițional Românesc – o incursiune în cromatica artei tradiționale românești, autor Ilie Tudorel, ambasador al turismului maramureșean cu exponate din galeria personală de artă fotografică. Evenimentul s-a desfășurat sub egidele Artiștilor Fotografi, Consiliului Județean Maramureș, Uniunii Creatorilor Profesioniști, Asociația Millennium; Clubul Foto-Video și EPA (Asociația Fotografilor Europeni).

Au fost prezente cadre didactice din învățământul superior din sfera etnografiei, bibliotecari și

Blagoveștenia

Foto: Felician Săteanu

Astăzi, de Blagoveștenie sau Buna Vestire, se aprind focuri în grădini și livezi, acestea fiind considerate un ritual de purificare, de fertilizare, de preîntâmpinare magică a stricăciunilor provocate de dăunători.

Cum sufletul se curăță prin post și rugăciune în această perioadă, natura se curăță prin focul ritualic al marii sărbători.

Focul a fost mereu o parte importantă în istoria civilizației și credințelor religioase.

În mentalitatea tradițională, focul este simbolul vieții, iar fumul ce se înalță, reprezintă imaginea relațiilor dintre cer și pământ.

„Câte sate sunt, fiecare o mai luat și de la vecinul și o mai inventat și ei. Femeile fac fum seara, din resturi menajere. Fac acolo, pun o căciulie de ai (usturoi) înt-o găleată și înconjoară casa, grajdu’, se duc prin grădină. Api cu cățelul de usturoi fac cruce la ușa casei, a grajdului, fac animalele mari în frunte.

La Sârbi în schimb, se aprind spinii și se fac făclii. Înt-o botă mare se leagă câteva cârpe

Lăutul torturilor!

de Mihaela GRIGOREAN
Muzeul Județean Satu Mare

Oare câți dintre oamenii societății materialist-consumatoriste de azi, știu câtă trudă și energie investeau mamele și bunicile noastre pentru a țese și a coase un rând mândru de haine purtărețe sau de sărbătoare?

Industria casnică textilă din Țara Oașului, a dispărut aproape complet după anii ’90, întrebuințarea cânepii pentru confecționarea portului popular, a textilelor de interior și a obiectelor de uz gospodăresc, devenind o rara avis în peisajul etnografic contemporan. Pânza albă a existenței oșenești a fost înlocuită treptat de materiale sintetice cumpărate din comerț, o găselniță a modernității care a îndepărtat omul comunităților tradiționale de energia pământului și a soarelui, înstrăinând sufletul de ritmicitatea naturii și a cosmosului.

Lăutul torturilor se înscrie în etapele procesului de cultivare și prelucrare a cânepii, desfășurat după o rânduială statornicită prin tradiție și practicată de femei, deseori sub formă de clacă: semănatul, culesul, topitul, melițatul, călcatul, periatul, torsul, rășchiatul, fierberea, lăutul, depănatul, urzitul, învelitul, neveditul și țesutul.

Colindătorii din Balcani, cu leru-i ler

de dr. Nicoară MIHALI

De la începuturile creștinismului în satele românilor din Balcani, de dincolo de Dunăre, circulă o legendă despre salvarea lui Isus. Atunci când soldații lui Irod îl căutau pe noul împărat al lumii pentru a-l ucide, pruncul născut a fost legat de o oaie, care, având lână bogată, l-a putut ascunde, iar când Fecioara Maria a trecut prin vamă, pentru a nu fi descoperit pruncul care plângea, oile au început să zbiere pentru a-i acoperi plânsul și el a trecut fără să fie descoperit de soldați. După cum relatează cercetătorul Theodor Capidan în lucrarea sa, Macedoromânii (p. 36), Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1942: „Dintre obiceiurile lor avem colindele care poartă același nume ca la dacoromâni. Cete de băieți numiți „Colindari” prevăzuți cu traiste și ciomege, aleargă din casă în casă, cântând. Ei primesc în fiecare casă covrigi, năut și fructe. Năutul este aruncat pe jos și colindătorii trebuie să-l adune ca oile, behăind. Aromânii păstori cred că, Cristos auzind behăitul oilor, își amintește de oaia care l-a salvat de evrei, ascunzându-l în lâna ei, și le binecuvântează casa, ca să se înmulțească turmele de oi, ale gospodarilor care primesc colindători, ca spuza focului, ca stelele cerului și ca frunzele pomilor”.

Această urare o făceau și preoții în Maramureș, când, de Bobotează, ajungeau cu sfințirea la casele păstorilor. Aceștia aduceau câte o legătură de lână pe care o puneau peste cruce, pentru ca turmele să fie ferite de rele tot anul.

Ocupația de bază a românilor din Balcani, trăitori în sate și cătune, a fost păstoritul. În Balcani

La mulți ani, Robert Dumitrescu!

Calea credinței în viziunea micului regizor român premiat la Montreal

de Mihaela CD,
Montreal, Canada

Robert Dumitrescu, copilul-regizor de la Montreal, s-a născut în 17 iunie 2006 în România la București. La vârsta de 2 ani a emigrat împreună cu părinții săi în Canada, familia sa stabilindu-se în marea zonă metropolitană, Montreal.

Robert este pasionat de sporturile de echipă jucând baschet și fotbal european, de muzică și arta imaginii, dar cea mai mare pasiune a sa este cinematografia fiind și elev al școlii Agora din Montreal, în anul trei secondaire, la secția cinema. El studiază în limba franceză, însă nu și-a uitat limba sa maternă, limba română, pe care o vorbește în familie și în comunitatea română unde și-a făcut mulți prieteni și nu în ultimul rând la Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe din Longueuil, unde participă frecvent la  slujbele duminicale.