FLACĂRA EPIGRAMEI

30/09/2021

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Groza
caricatură de Virgil Tomuleț

Epigrama, specie a poeziei lirice, catren cu formă fixă și poantă la final, are suficient de mulți adepți pentru a fi băgată în seamă. Ceea ce am observat însă, de îndată ce ai pășit pe tărâmul epigramiștilor adunați laolaltă într-un cenaclu, cu greu te mai poți desprinde de grup. Rămâi ancorat alături de confrați cu dorința de a găsi poante care să te inspire în crearea unei epigrame, cu gândul de a atrage atenția asupra unor racile ale societății, defecte de comportare ale semenilor etc. Un rol important în rămânerea la suprafață în „oceanul” românesc al epigramiștilor îl au, în opinia mea, conducătorii cenaclurilor, Citește restul acestei intrări »


Epigrama, ca o Prinţesă

07/07/2014
DSC03936

iapa

de Gabriela Genţiana GROZA

Eram zilele trecute la Tincuţa de Bihor unde, de vreo zece zile urmăream să pozez un mânz abia fătat de maica Iapă şi care mă punea la grea încercare. Graţioasele animale păşteau iarbă în Parcul dendrologic al Băilor, din imediata apropiere a livezii gabriela-gentiana-groza_cropnoastre. Aşa o scenă idilică am putut admira, că mi-am propus să scriu o povestioară plecând de la un subiect real, rupt din natură!… Mânzul sugea pofticios lapte din sânul generos al mamei. Dar… pe când mă apropiam să imortalizez imaginea, puiul se lăsa alene pe iarbă şi filmul se întrerupea. Adormea instantaneu şi mă lăsa cu obiectivul aparatului întristat… Ce vă spun s-a repetat de vreo trei ori, până ce am obosit şi m-am lăsat păgubaşă. Când mânzul a crescut mai mare şi a început el însuşi să pască iarbă, mi-a ieşit în faţa aparatului de fotografiat, candid, de parcă îmi zicea: „Uite, acum poţi să mă pozezi!” – ceea ce am şi făcut. E vina lui că mi-a zburat inspiraţia! Aşa că…

DSC03995

mânzul

Mi-am întrerupt concediul de odihnă, ca pensionar cumsecade ce sunt, şi am venit degrabă la Cluj, unde peste tot se făceau pregătiri pentru sosirea alaiului de epigramişti de pe întreaga suprafaţă a patriei. Am lăsat deoparte straturile de ceapă şi de usturoi, tulpinile gingaşe de fasolică verde, morcovii drăgălaşi şi castraveţii pe a căror lujer se arată de zor rodul plin de vitamine. Despre cartofi nu vă mai spun, tuberculii cam pirpirii din lipsă de ploi, îi vom lăsa câtva timp să se ascundă ruşinoşi în întunericul solului cercetat de coropişniţe. Dar fiindcă sunt „bio” şi nici un gândac de Colorado nu i-a vizitat vara aceasta, vor fi foaaarte gustoşi şi buni pentru sănătatea trupului la iarnă… Şi cum vă spuneam, la Cluj-Napoca a sosit Prinţesa Epigramă. Citește restul acestei intrări »