Iată marea noastră speranță: Hristos a înviat!

de Octavian CURPAȘ

Dragi prieteni,

Cu ocazia celei mai mari sărbători a creștinismului, vă urez Sfinte Paști fericite alături de cei dragi!

… În mijlocul valului uriaș de știri tragice, de depresie și disperare, care se prăbușesc ca un urlet sinistru peste planeta Pământ… iată marea noastră speranță – Hristos a înviat!

Firma de imobiliare în SUA – o afacere în care standardele profesionale au prioritate

de Octavian CURPAŞ

Peste 90% din tranzacţiile imobiliare care au loc în SUA sunt efectuate prin intermediul unei agenţii de intermedieri imobiliare.

Tranzacţiile imobiliare sunt un domeniu complex de activitate şi implică o serie de aspecte legale, fapt pentru care, în unele state (cu precădere pe coasta de est a Americii) angajarea unui avocat este obligatorie atunci când cineva vinde sau cumpără un imobil.

Deoarece din punct de vedere juridic „a scrie contracte” înseamnă „a aplica legea”, unele state, inclusiv Arizona, California, Oregon şi Washington, au anumite dispoziţii legale care le conferă agenţilor imobiliari dreptul de a scrie contracte inerente tranzacţiilor imobiliare. În aceste state, implicarea unui avocat „în tranzacţie” nu este obligatorie.

Agent imobiliar sau REALTOR

Pentru a deveni agent imobiliar în SUA este necesară obţinerea unei licenţe, emisă de statul în care persoana îşi va desfăşura activitatea (licenţa numită „State license”).

Solicitantul trebuie să aibă cazierul juridic intact şi să urmeze un curs de pregătire de câteva luni. Acest curs tratează mai multe subiecte din domeniu, printre care aspecte legate de diversele licenţe care se pot obţine în acest vast domeniu de imobilare. Cursul conţine, de asemenea, informaţii sumare din topografie, legi privitoare la transferul de proprietate, restricţii pentru anumite terenuri, contracte, surse de finanţare, informaţii notariale din domeniu (escrow), legea impozitelor, raportul dintre chiriaşi şi proprietari, controlul guvernului federal asupra proprietăţii private, despre evaluarea sau estimarea valorii imobilelor (appraisal) şi un capitol despre „design”. Acestea sunt doar câteva dintre obiectivele pe care le tratează acest curs. În ce priveşte examenul final (state exam), acesta este susţinut în două părţi. Primul este unul conţinând legile federale (informaţii valabile în oricare stat american), iar al doilea examen este din legi specifice statului în care cursantul doreşte să obţină licenţa.

Laurence Lemoine: née pour être journaliste!

par Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona, USA

Elle est née à Paris, en France en 1969. A l’ âge de 12 ans elle rêve de devenir journaliste. À 16 ans, elle participe à New York au bicentenaire de la Statue de la Liberté avec Nancy Reagan. Elle y représente la jeunesse française après avoir gagné un concours organisé par l’ambassade américaine à Paris. Quelques années plus tard son rêve de devenir journaliste s’est réalisé. Son nom est Laurence Lemoine. Elle a étudié sciences politiques à Paris VIII, parle quatre langues, et a un intérêt profond pour les grands problèmes mondiaux. Laurence a voyagé dans de nombreux pays où elle a vécu, travaillant aussi bien dans la presse écrite qu’à la radio ou à la télévision. Du Moyen-Orient à l’Afrique où elle a interviewé Yasser Arafat, aux Caraïbes où elle a travaillé pour une station de radio, Laurence Lemoine a couvert tous les domaines du journalisme et de la communication.

Vous êtes née à Paris. Pouvez-vous m’en dire un peu plus sur votre famille?

Je suis la plus jeune (avec un frère jumeau) d’une famille chrétienne de 6 enfants. J’ai reçu une éducation très stricte, mais mes parents nous ont donné le meilleur pour être heureux dans la vie: l’amour, la confiance en soi, la capacité de s’adapter, et l’indépendance.

Qu’est ce qui vous a amenée à vous intéresser au journalisme? Qu’est ce qui a déclenché votre intérêt dans ce métier? Y a-t-il quelqu’un dans votre vie à l’époque qui vous a inspiré pour devenir journaliste?

Quand j’étais pré-ado dans les années 80, aux infos, on ne parlait que du Moyen-Orient (Liban, en 82 avec l’invasion des Israéliens, le conflit israélo-palestinien avec des prises d’otages, les détournements d’ avion, l’Iran en 81, etc). C’est à ce moment là que j’ai commencé à lire les journaux et écouter la radio. J’étais fascinée par toutes ces questions et voulais comprendre quelque chose ( ce qui est en fait impossible!). Je voulais être journaliste pour connaître et découvrir le monde et toucher moi même la réalité, sans intermédiaire entre l’ événement et moi. Je voulais faire l’expérience de vivre ce qui se passe dans le monde. Il était clair et naturel que je devais être journaliste. Puis j’ai commencé à me préparer. Par exemple, quand j’avais 15 ou 16 ans, j’enregistrais des bulletins entiers d’information de France-Info, dans ma chambre, j’écrivais tout cela sur un papier pour ensuite le dire avec un ton professionnel. Quelques années plus tard, sur les ondes, je réveillais du monde avec mes infos et mes interviews!

Vous considérez-vous chanceuse?

Interview with Laurence Lemoine – The Journalist Who Represented France at the Bicentennial of the Statue of Liberty

by Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona, USA

Laurence Lemoine was born in Paris, France in 1969. When she was 12 years old she wanted to become a journalist. At the age of 16, she came to New York to the bicentennial of the Statue of Liberty with Nancy Reagan. She represented French youth at the event because she had won a contest organized by the American Embassy in Paris. Years later her dream of becoming a journalist came true. She studied Political Science in Paris, speaks 4 languages, and has a deep interest in major world issues. Laurence has traveled all over the globe, working at times for newspapers, radio, and TV stations. From the Middle East to Africa where she interviewed Yasser Arafat, to Central America where she worked for a radio station, Laurence Lemoine has covered all areas of journalism and communications.

You were born in Paris. Can you tell me a little bit about your family?

I’ m the youngest (with a twin brother) of a Christian family of 6 kids. I received a very strict education, but my parents gave us the best to be happy in life: love, self confidence, the ability to adapt, and independence.

Realitatea, memoria şi documentul istoric în armonia cuvântului

de Anca NEGRU,
Sibiu

Cartea lui Octavian Curpaş se încadrează undeva la confluenţa a trei mari domenii: documentul istoric, memorialistica şi beletristica, surprinzând cu nonşalanţă şi dezinvoltură într-un stil jurnalistic aparte elemente din toate cele trei arii de cunoaştere mai sus-menţionate. Este document istoric prin faptul că notează acte istorice şi vine cu date, evenimente, situaţii ale exilului românesc şi diasporei respective, este memorialistică pentru că amintirile lui nea Mitică (Dumitru Sinu) sunt liantul, motorul, pretextul şi conglomerantul întregului excursus, este beletristică pentru darul de a povesti, adică pentru povestirile cu şarmul lor implicit prezentate în această operă. Cartea debutează prin întâlnirea cu personajul-liant şi a celor secundare (exilul, prietenii de exil, satul românesc, tradiţiile, România şi românii) subînţelese mai întâi, abia apoi redate, descrise în amănunţime atât în privinţa vieţii, cât şi a carierei lor („Nea Mitică, pe numele său Dumitru Sinu, părăsise România în 1948. Avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din ţară. Dacă tot trebuia să vorbească despre trecut, ce altceva îi era mai aproape de suflet decât satul în care văzuse lumina zilei, într-un sfârşit de toamnă târzie, chiar de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie?” – p. 5).

„Spaţii” de Victoriţa Duţu – Versuri despre „veşnicia coborâtă printr-un cânt”

Motto: Vreau / Să pot / Să regăsesc / Visarea

de Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona

„Spaţii”, volumul de debut al Victoriţei Duţu, apărut la Editura Muzeului Literaturii Române în august 2003, impresionează prin discursul liric, în care viaţa este definită ca un fluviu ce curge neîntrerupt, în cadrul căruia existenţa devine un simplu fragment, o ipostază. Cultivând o poezie a trăirilor profunde şi zbuciumate, o poezie dinamică, în care imaginile sunt aranjate după un tipar dinainte stabilit, Victoriţa Duţu realizează în „Spaţii” splendide meditaţii, în care incertitudinile se împletesc cu motivul întoarcerii la viaţă, al renaşterii, al descoperirii lui Dumnezeu. Scris pe un ton de confesiune, „Spaţii” are ca imagine-nucleu nostalgia cerului şi autocontemplarea spiritului. Versurile emoţionează prin nevoia de aşezare sub semnul veşniciei, prin dorinţa de a depăşi tot ce stă sub semnul efemerităţii. În „Spaţii”, intrarea într-o zonă sacră înseamnă parcurgerea căii spre realitatea absolută, opusă profanului, ce aduce cu sine purificare, reechilibrare, redobândirea puterii iniţiale. Meditaţia religioasă, aspiraţia la desăvârşirea proprie, posibilă prin descoperirea lui Dumnezeu, dar şi rugăciunea vorbesc despre găsirea drumului spre înţelepciune şi spre libertate, spre adevăr.

Atunci când sensul căutării şi al călătoriei prin viaţă înseamnă pictură în cuvinte

„Ilinca”, proză scurtă de Victoriţa Duţu

Motto: În mine e doar cer, e doar cer.

de Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona

În volumul de proză scurtă „Ilinca”, Victoriţa Duţu aduce în prim-plan simbolul încriptat. Ermetismul, pe de o parte, şi profunzimea acestei proze, pe de altă parte, se concretizează în expresia amplă, dar şi în concentrarea de idei în care cuvintele şi simbolurile izbucnesc dintr-un spaţiu ascuns, uman şi infinit în acelaşi timp. Concizia Victoriţei Duţu reflectă o conştiinţă neliniştită, complexă şi vastă, aflată în căutarea unei lumi superioare celei existente. Scriitoarea se exprimă cu simplitate şi fiecare povestire ascunde sensuri figurate, metaforice, atent elaborate.

Victoriţa Duţu – pe scurt

Poeta şi prozatoarea Victoriţa Duţu debutează în august 2003, cu placheta de versuri „Spaţii”. Urmează volumele „Cuvintele”, „Vreau o altă lume”, „Călătoria gândului”, „Cea care aş fi”, „Singurătatea tatălui” şi „Izvoarele vieţii”. Poeta s-a născut pe 12 august 1971, la Podriga, în judeţul Botoşani. Absolventă a Facultăţii de Matematică şi a Facultăţii de Filosofie din Iaşi şi având un masterat în Logică şi Hermeneutică, Victoriţa Duţu este în prezent profesor titular de matematică la un colegiu din Bucureşti. În paralel, ea realizează la TVRM Cultural şi Educaţional, emisiunea „Gândeşti, deci exişti”. Anul 2009 i-a adus Victoriţei Duţu, Premiul Internaţional de poezie „NAJI NAAMAN”. Pe lângă literatură, televiziune şi munca de dascăl, Victoriţa Duţu mai are încă o preocupare – pictura.

Stihuri ca un curcubeu – „Meditaţii poetice” de Ilie Marinescu

(București, Editura Muzeului Literaturii Române, 2005. 120 p.)

MOTTO: De dorul primelor cuvinte / Imaculate, fără vină, / Recurg şi eu
la oseminte, / Să pun în joc a lor lumină (Ilie Marinescu, Lumină)

de Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona

Ilie Marinescu

„Meditaţiile poetice” ale lui Ilie Marinescu se caracterizează printr-o tehnică picturală specifică. Ilie Marinescu foloseşte tonuri tari, culori reci, reuşind să comunice perfect anumite stări sufleteşti, pe care le zugrăveşte, conferindu-le individualitate, într-un registru în care predomină elementele romantice, amintind de stilul lui Eminescu. Astfel, „Zâmbete gnomice” poate fi considerată o ipostază modernă a „Glossei” marelui nostru Luceafăr: „De milenii iată, nimeni nu-i schimbat la-nfăţişare. / Teoria darwinistă e călcată în picioare. / Poate doar maniheismul un război subtil va duce / Binele ieşind în faţă se trezeşte la răscruce.”

Ilie Marinescu, poetul psiholog

Ilie Marinescu debutează în anul 2002 cu volumul de poezii „Maieutica iubirii”. Un an mai târziu, semnează volumul de pamflete şi satire „Oblomovismul Sinarhiilor”, iar în 2005 un nou tom de stihuri, intitulat „Meditaţii poetice”.

Laurence Lemoine : Una vida de periodista

entrevista realizada por Octavian D. CURPAŞ

Nació en París, Francia en 1969. Ya a la edad de 12 sueña con convertirse en un periodista. A los 16 años, participó en Nueva York “All bicentenario” de la Estatua de la Libertad con Nancy Reagan. Representó a la juventud francesa, después de ganar un concurso organizado por la Embajada de EE.UU, en París. Unos años más tarde, su sueño de convertirse en una periodista, se hizo realidad. Su nombre es Laurence Lemoine. Estudió Ciencias Políticas en París VIII, habla cuatro idiomas y tiene un profundo interés en los asuntos globales. Laurence ha viajado a muchos países donde vivió, trabajando para la prensa impresa, tanto en radio como en televisión. De Oriente Medio a África, donde se entrevistó con Yasser Arafat, pasando por el Caribe, donde trabajó para una emisora de radio, Laurence Lemoine ha cubierto todas las áreas del periodismo y de la comunicación.

Pregunta: Usted nació en París. ¿Puede usted decirme más acerca de su familia?
Respuesta: Yo soy la más joven (con un hermano gemelo), de una familia cristiana de seis hijos. He recibido una educación muy estricta, pero mis padres nos dieron lo mejor para ser feliz en la vida: el amor, la confianza en sí mismo, la capacidad de adaptación y la independencia.

P: ¿Qué le llevó a ese interés por el periodismo? ¿Qué despertó su interés ? ¿Hubo alguien en su vida en ese momento que le inspiró para convertirse en una periodista?
R: Cuando yo era una pre-adolescente en los años 80, las noticias sólo hablaban de Oriente Medio (Líbano en el 82 con la invasión de Israel; el conflicto Israel/Palestino con bombas, rehenes, secuestros; Irán en el 81, etc.) Fué entonces, cuando empecé a leer los periódicos y escuchar la radio. Yo estaba fascinada por todos estos temas y quería entender algo (cosa en realidad imposible). Yo quería ser periodista para conocer y descubrir el mundo y tocar yo misma la realidad, sin intermediarios entre el evento y yo. Yo quería vivir en directo lo que estaba sucediendo en el mundo. Era claro y natural que debía ser periodista. Entonces empecé a prepararme. Por ejemplo, cuando yo tenía 15 o 16 años, grababa los boletines de información general de France-Info en mi habitación, escribía todo esto en un papel y luego lo repetía con el mismo tono profesional. Unos años más tarde, despertaba bastante gente con mis noticias y entrevistas!

Istorii de viaţă autentice şi pline de învăţăminte

Cristiana Alexandra LEVIŢCHI,
psihoterapeut

În cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX” – scrisă de Octavian Curpaş o să găsiţi, deopotrivă, descrieri parcă desprinse din clasicii noştri – şi mă gândesc la Rebreanu, Slavici -, picături de istorie, politică, intrigă poliţistă şi ceea ce m-a captivat pe mine, mai ales, o analiză fină a psihologiei umane. M-au impresionat în mod deosebit subcapitolele „Ce-i omul…” „O frumoasă floare vine”, în care sunt înfăţişate, simplu şi profund, evenimentele tragice ale unor familii.

Experienţele prin care trece „Nea Mitică” (Dumitru Sinu – pe numele lui real), sunt pline de vitalitate (nu a avut timp să se plictisească în viaţă), unele pline de umor, altele de tristeţe, altele de primejdie… aşa cum este viaţa. Autorul prezintă cu multă claritate istorii de viaţă autentice şi pline de învăţăminte.