– recenzie –
de Vasile BELE

Oglinzi paralele m-așteaptă la poartă,
Privesc cum destinul se joacă cu mine,
Când trec printre ele îmi văd a mea soartă,
Departe de lume, departe de tine.
Privesc în oglindă și totul îmi pare,
O luptă absurd cu clipa pierdută,
Ascunsă în alge prin maluri de mare,
Speranța renaște în noi ca redută.
Prin poartă pășesc ca un mire spre mare,
Să fiu călăuză pe căi prăfuite,
Luminii ce duce drumeții în zare
Și vorbă profundă-n oglinzi ticluite.
Chiar drumul se pierde pe căi paralele,
Când clipa îmi bate tăcut la fereastră,
Cu pași tremurați mă înalț înspre stele,
Renaște iubirea în floarea din gastră.
Pășesc în oglindă spre noi începuturi,
Mă reazem de poartă ca și de o stâncă,
Tot praful din cale se urcă în fluturi
Și luna se-aruncă în marea adâncă.
O poartă-i oglinda spre lumea trecută,
Cărarea în piatră se pierde-n destin,
Timid ridic mâna și-n zarea cernută,
Oglinda din poartă mă-neacă-n senin”.
din volumul OGLINZI PARALELE, pag. 9.
Poetul Valer Popean a primit o medalie (distincție) literară – VIRTUTEA LITERARĂ! Te felicit drag prieten și sunt mândru de tine! Câteva zile mai târziu ne-am întâlnit, tot în context literar, aici la noi, în Baia Mare! Nu vă mai țin de vorbă… mă apuc de citit. Ghiciți unde s-a deschis? Pag. 78, poezia FOST-A VARĂ, din volumul de versuri OGLINZI PARALELE, Editura Vatra veche, Târgu-Mureș, ISBN 978-973-1728-71-3, cu o prefață de carte Răzvan DUCAN – VALER POPEAN ȘI VERSUL SĂU „RESEMNARE-N VERDE VIU!”, care afirmă despre autor: „Valer POPEAN este un romantic incurabil, marea majoritate a poeziilor lui, cu foarte mici excepții, respiră spirit… este un romantic întârziat și nu o spun ca și cutumă sau formă de reproș, ci ca o constatare de cititor… mereu încearcă să se rescrie și să se reinventeze… greu anticipezi următorul pas, următorul vers. Versurile sunt în formă clasică cu rime împerecheate și încrucișate”, (pag. 7). Citește restul acestei intrări »