OK-ul şi dresajul

27/04/2013

de Maria Diana POPESCU

Maria Diana PopescuE totul bine? Întreb. E OK, mi se răspunde. Aud de zeci de ori pe zi: ok, ok, ok… De la grădiniţă pînă la mediul universitar, de la politician la căruţaş, în toate sectoarele vieţii, toată lumea se exprimă cu suflul occidental al inversării valorilor, problematizînd relaţionarea ipseităţii cu alteritatea. Strident în atotprezenţă, acest ok de care mi s-au strepezit urechile este expresia transmutaţiei, a unui program de „igienizare” a limbii române cu antidot străin. Puţini îşi pun problema etimologiei acestui acronim, sinonim cu „în regulă” sau „bine”. Să ne amintim de Caragiale care a ironizat întotdeauna exprimarea coruptă. De unde a năvălit acest OK? O poveste spune că ok-ul vine din vremea sclavilor de pe plantaţiile americane. La sfîrşitul unei zile de muncă, vechilul nota pe o tăbliţă numărul morţilor: 0k (killed), 2k, 3k, 4k, şi aşa mai departe. O alta, spune că în războiul de secesiune din S.U.A., după o zi de bătălie se afişau răniţii şi morţii. Cînd nu erau pierderi, la rubrica respectivă era trecut 0k (killed). Preluînd încărcătura unei zile bune în care n-a murit nimeni, ok-ul a fost perpetuat ca simbol al unor stări normale de lucru. Psihologul Jackues Sojcher afirma că procesul comunicării este de două tipuri: banal sau violent, destinat prin dresaj celor mulţi (cazul OK-ului), şi altul, destinat excepţiei, care conservă „distanţa”. Moda limbajului anglicist tulbură şi la noi vorbirea corectă. E o greşeală imensă să marşăm în continuare pe sacrificarea limbii şi culturii române de dragul multiculturalismului. Acest plan utopic şi nociv pus în aplicare cu intenţia de a anihila valorile tradiţionale ale popoarelor a generat deja un fel de Turn Babel, distribuitor de marfă culturală de consum, asemenea „furculisionului” Coanei Chiriţa, fie ea din provincie sau din Capitală. Globalizarea a proiectat, în cadrul său generos de instabilitate, pe lîngă alte orori, şi credinţa în iluzia unui comun general valabil, cu limbajul de plastic aferent. Lipsa de orizont a românului, promovarea moralei de turmă, tonul politic occidental, tonul financiar şi cultural agresiv, ne-au făcut vînt spre capcane istorice de proporţii. Citește restul acestei intrări »