Teoria speranţei

02/10/2014

de Amza JUCAN

foto_Olga-Vuscan_1Ideea de a spera se referă la faptul că, prin încredere şi un oarecare efort, fiecare individ îşi poate găsi căile de urmat spre a-şi atinge obiectivele şi poate deveni motivat să folosească aceste căi. Aceasta, deoarece speranţa conduce emoţiile şi bunăstarea oamenilor.

Teoria porneşte de la asumpţia că acţiunile oamenilor au conţinut teleologic, adică sunt orientate spre anumite scopuri. Scopurile ţintesc secvenţe mentale ale acţiunii şi furnizează componenta cognitivă care fixează speranţa, dar şi ea e capabilă de a anima energiile care pot realiza scopurile. Iar scopurile trebuie să aibă o valoare semnificativă pentru a face parte din gândul conştient şi trebuie să fie posibil de atins.

Pentru a realiza finalitatea, oamenii trebuie să se vadă capabili de a genera proiecte corecte. Acest proces se numeşte „pathways thinking”. Citește restul acestei intrări »