A doua zi din cadrul taberei literare „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”

de Vasile BELE

„Bună dimineața, lume! Cum ați dormit? Cum v-ați odihnit? Azi, o nouă zi! Alte surprize…”, cam așa am început proaspătă zi de vineri.

Ne-am trezit printre picuri de ploaie. Am așteptat această binecuvântare, ba chiar ne-am și rugat să vină, iar acuma, parcă o simt potrivnică. Orice ar fi, nu schimbăm regulile desfășurătorului. Se anunță o zi plină și interesantă. După micul dejun și cafeaua servită, cu toții, ne pregătim să plecăm.

Primul obiectiv – vizită la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. Stabilisem ca reper orar 9:30. Nu ne-am încadrat. Ploaia. Problemele cu parcarea împrejurul acestui obiectiv. Dar, cu una cu alta, am ajuns. Au fost și rătăciți, clar.

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Ne-a întâmpinat domnul director al acestei instituții, dr. Teodor Ardelean, din Sălaj, de născare, dar dăruit nouă maramureșenilor și Maramureșului. Un om cum rar poți să mai întâlnești. Un om al cuvântului și al cărților. Un minunat și mereu prieten al tuturor celor care trec pragul acestei instituții. Un foarte bun orator. Un excelent povestitor. Dacă ți-ar permite timpul ai sta „ceasuri întregi să îi faci ascultare”. Ne întâmpină cu voioșie, bucuros de (re)vederea noastră. Facem o scurtă prezentare a taberei literare, scopul acesteia, dar și o trecere în revistă „tip prezentare” a participanților. Apreciază efortul organizatorilor dar și al participanților de a fi împreună atâția oameni de cultură. Ne prezintă

LA BIBLIOTECA „PETRE DULFU” BAIA MARE

de Mioara OPRIȘAN
Membru L.S.R.

A doua zi în Tabăra literară „OPREȘTE-MĂ LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ ÎN TINE, ANOTIMP!, ediția 2022, avea să ni se pregătească o minunată surpriză, prin dăruirea distinșilor domni, Vasile Bele și Gelu Dragoș: o vizită la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.

De micuță copilă eram fascinată de biblioteci și cu aceeași sete de cunoaștere am pătruns în acest templu de cultură împreună cu colegii mei, scriitorii. Am făcut cunoștință cu d-l director al bibliotecii, dr. Teodor Ardelean, un moroșan în puterea vârstei, sigur pe el, cu chipul scăldat într-un zâmbet ospitalier și cu o iubire de carte cât România, cât Europa și mai mult de-atât. Ca să nu începeți să înjurați (românul cum aude expresia „om politic” începe să înjure), nu vă spun că a fost om politic, că și-a făcut prieteni influenți în Parlament și la Guvern, dar vă spun că ajutat de prietenii săi, a pus piatra de temelie clădirii acestei biblioteci, în 19 iunie 1991.

Prin implicarea domniei sale s-a ridicat o clădire imensă,

Tabăra literară Maramureș, ed. a II-a, 2022

de Daniela VÎLCEANU

A fost o binecuvântare tot ceea ce am trăit preț de câteva zile. Oare a fost real sau a fost doar un vis? A fost o clipă ce s-a scurs odată cu mine, o clipă scăpată de sub dictatura realității vieții, o clipă rebelă ce s-a înveșmântat în straie moroșenești, m-a smucit de mână și a trecut prin mine iluzorie ca o umbră care îți aduce plăcere.

Mult ne mai era timpul, joi, atunci când ne-am reîntâlnit. Era acum o săptămână, dar „s-o gătat” ca o lacrimă de horincă care frige intens în timp ce coboară dar abia după ce s-a așezat simți plăcerea trecerii ei.

Totul s-a scurs printre degete de parcă am trăit o poveste, un vis frumos.

Ce frumoși sunteți, voi, maramureșenii! Frumoase vă sunt straiele, dulce vă este graiul, binecuvântat vă este pământul care mi-a purtat tălpile, preț de câteva zile, în palmele lui calde și parfumate cu verde crud combinat cu aromă de prună coaptă. Ciudată combinație. Ciudată și unică pentru este specifică vouă, este a voastră. V-a ales Dumnezeu vrednici de raiul acestei frumoase țări și v-a făcut atât de speciali că în îngăduința voastră ne faceți loc și nouă, cu ușurință, în sufletele voastre și pe pământul vostru drag.

De ce n-ai făcut, Doamne, cel puțin jumătate din români după chipul și asemănarea acestor trei maramureșeni? Știi, Doamne,

Au sosit primii participanți ai Taberei literare „Oprește-mă la tine, Maramureș, oprește-mă în tine, anotimp”, ediția 2022

În această primă zi, (joi, 1 septembrie), la ora 17, va avea loc deschiderea oficială a Taberei literare, cunoașterea participanților (unii sosiți în Maramureș pentru prima dată!), prezentarea activității lor literare, recitarea a 2-3 poezii sau citirea unui eseu sau fragment dintr-o proză, premierea Concursului de poezii dedicate Zilei Limbii Române (31.08.2022) de către un juriu competent (condiție – membrii juriului să NU aibă poezii în concurs), festivitatea de premiere al ineditului concurs și un bogat și divers program cultural – artistic coordonat de către cunoscutul folclorist Viorel Ungur. Responsabil al acestei prime zi, scriitorul, etnologul și sufletul taberei VASILE BELE.

Vineri, 2 septembrie, după micul dejun de la Pensiunea RUSTIC Baia Sprie, ne vom întâlni, în jurul orei 9,00 la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean, dir. executiv Daliana Bonaț, unde vor fi prezentate cărți de autor, reviste conduse de către unii dintre participanți, iar în jurul orei 11,00 vom vizita Planetariu Baia Mare,

Periplu prin „ANOTIMPUL MARAMUREȘ”

de Mioara BACIU

Miroase-a toamnă prin pridvorul sufletului… Parfum de crizantemă-mi doruiește dor de „ANOTIMPUL MARAMUREȘ”, care, deși a trecut cu viteza luminii prin clepsidra veșniciei, s-a întrupat în fiecare potecă ce duce spre inima mea. Zilele petrecute în Tabăra de creație literară „OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!”, au reprezentat o veritabilă hrană spirituală, „vinovați” fiind organizatorii și truditorii evenimentului: prietenul-fenomen Vasile Bele, cunoscutul și apreciatul învățător Gelu Dragoș și îndrăgitul poet popular Nelu Danci.

De departe cea mai așteptată tabăra literară, datorită frumuseții răpitoare a Maramureșului, a dăruirii organizatorilor sus-menționați, precum și datorită calității invitaților veniți din toate colțurile țării, a marcat începuturile „anotimpului Maramureș”, care și-a încremenit frumusețea în sufletele noastre avide de frumos.

După un anevoios drum de aproximativ 15 ore (de la locul plecării: Galați), care părea că nu se mai termină, am ajuns pe meleagurile binecuvântate ale Maramureșului și ne-am cazat la Baia Mare,

UN COLAC DE GRÂU, FRUMOS CA ȘI FAȚA LUI HRISTOS

de Mirela PENU

Mult am mai dorit eu să ajung la tine, tărâm de vis, tărâm de dor, tărâm de cântec, tărâm de istorie!

Uneori, închideam ochii și lăsam gândul să mă ducă departe, departe, peste dealuri și creste, peste ape și șesuri, până la Tisa cea albastră.

La hotarul de nord mă opream, pentru a privi, minute întregi, cu toate simțurile treze și cu ochii minții larg deschiși, în jur!

Te priveam, pământ de legendă și te iubeam intens, în vis, cu tot ce era al tău! Cu soarele care te mângâia vara, cu roua care te scălda dimineața, cu fiecare piatră și cu fiecare izvor ce naște un râu.

Uimită, îmi ridicam ochii din pământ, încet, tare încet, pentru a vedea cu ei fiecare incrustație din lemnul porților și îmi pierdeam privirea în înaltul cerului unde, o cruce de lemn, înfiptă în turlă de biserică, spunea lumii despre puterea credinței.

Mai era ceva! Erau oamenii! Cu vorba lor domoală, cu straiele lor albe și obiceiurile adâncite în istorie, cu viața aspră, dură și curată ce se scurge între muncă și joc, spre cinstirea clipei și a vieții.

Eu căutam, în vis, un nume pentru ținutul acesta pe care, știam, îl numim Maramureș. Dar el, acest ținut, nu era doar un nume învățat la școală! Nu!!! Era mult, muuuult mai mult de atât!

Sigur că cineva, cândva, a găsit cea mai minunată apropiere de cuvinte pentru a arăta, tuturor, și pentru totdeauna, MĂREȚIA DUMNEZEIASCĂ A ȚINUTULUI, care, geografic, trebuie să poarte un nume.

Când mă trezeam din visare eram tot la mine acasă, departe de Tisa cea albastră și departe de turla bisericii care înțeapă cerul. 

Tradiții din lada de zestre a Maramureșului – fârtăția și nunta

 prezentate participanților în Tabăra de Creație Literară
„Oprește-mă, la tine Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”

de Nelu DANCI

Oameni talentați, scriitori prestigioși au venit cu mare drag în Maramureș, iar noi, organizatorii, scriitorul Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și subsemnatul, poet popular Nelu Danci, ne-am străduit să fim la înălțime, așa cum sunt moroșenii – ospitalieri și primitori.

Voi mulțumi tuturor poeților și scriitorilor care ne-au răspuns la invitație. Mulți. Deși, la început, fârtatul Vasile Bele, zicea că nu dorește mai mult de 20-25 de persoane. Am depășit acest număr. Am fost peste 40 de participanți, dar mulțumim lui Dumnezeu că totul a fost bine.

Am ales ca locație pentru desfășurarea taberei, Pensiunea Rustic din Baia Sprie, unde doamna Cristina (patroana), o distinsă și foarte bună prietenă, ne-a susținut și ne-a încurajat. Ne-a oferit cele mai bune servicii, cele mai bune mâncăruri tradiționale, tocmai pentru a le oferi participanților motiv de bucurie și fiecare să-și dorească revenirea în Maramureș.

Chișinău – Maramureș

de Maria TOMIȚA CORINI

Sfinte clipe dăruite de iubitul Dumnezeu,
Au rămas puse pe fila munților din Baia Sprie,
Doar emoții și frăție-ncununate-n apogee,
De poeți ce au lumina pusă-n orice poezie.

Drumul lung, vise frumoase împletitu-le-am cu drag,
Clipele mă îndemnară ca s-ajung în Baia Sprie.
Întâlnitu-ne-a Vasile cu o îmbrățișare-n prag,
El cu suflet de candoare, era tot o Poezie.

Noi, veniți din toată țara, eu, de dincolo de Prut,
Adunat-am vorbe calde ce-ar putea și cerul scrie,
Despre pensiunea Rustic, ce spectacole-am văzut,
Unde-a fost Regina-mamă sfânta noastră Poezie.  

Toamnă aurie, la Chiuzbaia pe chindie

de Zenovia ZAMFIR

În fereastra uitată deschisă, toamna se arată mai coaptă, mai obosită un pic, dar de o frumuseţe aparte, ea trăieşte din lumina de miere, blândă, duioasă ca o mângâiere. Toamna e de aur, nu strălucitor, aur blând, primitor şi odihnitor. Un aer rece, cu parfum de struguri copţi şi crizanteme îmbobocite pluteşte peste oraşul încă adormit. Mânaţi de un vânt rece, norii mărşăluiesc cu repeziciune, atât de aproape de pământ, încât pot fi atinşi de vârful copacilor, primele frunze au prins deja culorile focului, iar fumul dimineților dă şi mai mult farmec zilelor de toamnă timpurie.

Distinsă şi mândră, toamna păşeşte pe meleagurile însetate de liniște, aleargă şi se zbenguie gândurile prin frunze, obosesc şi-apoi cad moleşite-n covorul cald, ţesut cu dragoste din frunze multicolore.

Ecou din Țara Maramureșului

de Ionica BANDRABUR
(Slănic-Moldova, Bacău)

File de jurnal.
Prima ediție a taberei de creație literară „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!” – 2021

Și iarăși a venit toamna și iarăși „se numără bobocii”, dar nu înainte de a săruta ultima rouă a florilor de pe dealuri, rămase aproape nude sub dezmierdul luminii stelelor cărora nu cred că le-ar păsa dacă s-ar ofili și ar muri.

Of! Nostalgia asta de anumite meleaguri vizitate de curând, mă face să îmi prind dorurile în năvoade precum pescarii, să mă afund în abisuri, unde clepsidrele timpului lucrează la numărătoarea inversă a firelor de viață ce își doresc libertatea sau, să merg, să merg prin pădurile cântate în poezie să le privesc continuu, să fiu iarăși martoră la schimbarea straielor cu cele ale iernii.

Eh! Dorul de natură se răsfață răscolind puterea gândului, înlănțuindu-mi tot trupul cu emoțiile acumulate, ferecându-le cu zeci de lacăte și mă zidește odată cu ele în mănăstirile unde piciorul a călcat, mâna a făcut cruce, gura a rostit rugăciune și inima păcătoasă a cerut iertare.

Acum, rămân des în pragul ușii, cu mâinile în buzunare căutând clipele și oamenii care m-au făcut părtașă la aprinderea