Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 485 (1 – 15 Ianuarie)

25/01/2023

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La început de an 2023, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Rugă la-nceput de an. Ajută, Doamne, tuturor celor obidiți și nefericiți, tuturor prietenilor și dușmanilor, tuturor binefăcătorilor și răufăcătorilor noștri, tuturor celor ce cred și celor ce nu cred în Tine, ajută și familiei mele, enoriașilor mei, ajută-mi și mie!

Spre Tine se îndreaptă speranțele noastre, căci Tu ești limanul speranței și bucuria împlinirii. Fă ca-n lume să fie pace, sănătate, pâine și bucurie! Lumina Ta să lumineze întunericul necredinței, al urii și al prostiei. Să fie mai multă iubire între oameni și popoare, să fie oamenii oameni pentru oameni, ci nu lupi. Fă, Doamne, ca să se oprească armele, iar sângele și lacrimile să nu mai curgă. Oprește puhoaiele de refugiați și fă-i să se întoarcă în țările lor, la casele lor, redă-le bucuria de-a trăi acolo unde s-au născut. Ajută, Doamne, tuturora și fiecăruia în parte să nu-l muște șarpele ce l-a mușcat pe Iuda, să nu-l sfâșie acest monstru nevăzut al bolii, ce ne bântuie planeta de câțiva ani încoace. Fă, Doamne, să fie cât mai puține jertfe și victime pentru pâine, cât mai puțină grijă pentru ziua de mâine, cât mai multă încredere, siguranță, sănătate, dragoste și nădejde. Fă, Doamne, să curgă vinu-n teascuri, iar săracul să nu-l bea numai în grijanie. Fă, Doamne, să ardă toate tichetele și cartelele de alimente din lume, să nu mai moară nimeni de foame, de boală și de urgii de tot felul. Doar proștii, hapsânii, trădătorii de frate și de țară, hoții, afaceriștii, escrocii, lașii, fanfaronii să se ducă în pustiile Saharei, în frigurile Siberiei și în tartarul gheenei, pregătit de Tine celor ce nu Te vor! Rămână aici, pe pământ, între noi și cei dintotdeauna, belșugul, pacea, fericirea, iubirea, sănătatea și cântecul, credința și nădejdea, Doamne! Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 484 (16 – 31 Decembrie)

09/01/2023

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet și sănătate, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească.

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire! La mulți ani!

*

Moș Crăciun. În învățătura creștină ortodoxă nu există un personaj Moș Crăciun și nici o sărbătoare numită Crăciun. Avem doar Nașterea Domnului Iisus Hristos. Moș Crăciun este o creație folclorică. Nu numai românii o au, ci și alte popoare europene. S-au făcut multe încercări de a înțelege de unde a venit acest personaj, care aproape că a eclipsat sărbătoarea religioasă propriu-zisă. De Crăciun vorbesc majoritatea creștinilor, de Nașterea Domnului o minoritate. Vom încerca să înțelegem această situație. Sunt trei variante:

  1. Moș Crăciun ar putea fi un personaj precreștin, provenind dintr-o religie care a existat în Europa înainte de venirea creștinismului. El face parte din galeria „moșilor”, bătrânilor, manilor, care sunt numeroși în lunile de la sfârșitul anului. Poate în acele religii Crăciun avea tocmai această misiune: de a aduce pace, liniște, dragoste, înțelegere în familii, daruri copiilor. Noua religie a creștinat aceste personaje și sărbători, suprapunând altele creștine, precum: Sfântul Andrei, Sfântul Nicolae, Nașterea Domnului;
  2. O legendă românească spune că Sfânta Fecioară Maria și bătrânul Iosif căutau o cameră de închiriat în Betleem. Ea simțea că i se apropie timpul să nască. Nimeni nu-i primea. Fie că aveau casa ocupată de alți chiriași, fie că-i socoteau pe noii solicitanți prea săraci ca să aibă posibilitatea să plătească. Într-un târziu, o femeie i-a primit în casa sa și a ajutat-o pe Maica Domnului să nască. Soțul femeii se numea Crăciun. Era un om rău, mânios, zgârcit. Când s-a întors acasă și a găsit noii chiriași, s-a supărat rău. A luat barda și a tăiat femeii sale mâinile. Maica Domnului s-a îndurat de suferința femeii, i-a pus mâinile la loc și mâinile s-au vindecat imediat. Crăciun a fost foarte impresionat de această minune a Maicii Domnului și s-a transformat radical. A devenit om blând, altruist, omenos, milos, gata să ajute pe semenii săi.

Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 483 (1 – 15 Decembrie)

23/12/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet și sănătate, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească.

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire! La mulți ani!

*

Boierii Europei. Am trăit toți românii în aceste zile umilința la care ne-a supus Austria prin votul ei negativ privind intrarea țării noastre în spațiul Schengen. Pe lângă pierderile economice enorme pe care le vom înregistra în continuare, încă multă vreme, cât vom fi în afara acestui spațiu, am fost loviți în demnitatea noastră de națiune europeană, membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Ani de-a rândul am tot strâns cureaua, am renunțat la multe, am dat cedat la prețuri de nimic o bună parte din resursele solului și subsolului nostru, numai să împlinim toate condițiile ce ne-au fost impuse. Când credeam că nu mai este nici un impediment în drumul nostru, iată că un oarecare minte cu nerușinare și ne pune în cârcă învinuiri fără temei, eliminându-ne din cursă. Cu siguranță că dacă le-am fi dat și restul de gaze din Marea Neagră, individul cu pricina s-ar fi îmbătat de fericire și nu i s-ar mai fi năzărit vreun imigrant în România. Ceilalți „grei” ai Europei ne-au dat dreptate, ne-au mângâiat împăciuitor și ne-au trimis acasă!

Protestele neprevăzute ale populației față de firmele austriece au dovedit că încă n-a dispărut bruma Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 482 (16 – 30 Noiembrie)

12/12/2022

pr. Stanciulescu-Bardade pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Lecția străzilor.

Municipiul Drobeta Tr. Severin este o localitate relativ nouă. Abia la anul 1833 a fost înființat, iar în anul 1841 s-au transferat cancelaria și autoritățile județene de la Cerneți. El lua ființă pe vatra vechii așezări dacice și apoi daco-romane Drobeta. Planul arhitectonic al orașului a fost foarte bine gândit: bulevarde, străzi, alei și parcuri, piețe și instituții publice, toate foarte judicios orânduite. Pe parcurs, dar mai cu seamă după 1944, s-au adăugat noi și noi străzi, cartiere, pe măsură ce a crescut și numărul locuitorilor, s-au înmulțit și unitățile industriale și comerciale.

Am observat cu atenție denumirile străzilor Severinului și am lecturat astfel o adevărată lecție de istorie. Este o dovadă că cei care au pus denumirile respective au fost atât oameni cu știință de carte, cât și buni români și patrioți. Cel care trece prin Severin și citește numele unei străzi, își dă seama dacă știe sau nu ceva despre personalitatea sau evenimentul semnalat, iar dacă nu știe va căuta să afle pentru a-și ostoi setea de cunoaștere.

În primul rând mărturisim că suntem urmașii dacilor (Decebal) și ai romanilor (Traian). Ne amintim de împărați romani (Numa Pompiliu, Adrian, Aurelian, dinastia Antoninii, Cezar și Iuliu Cezar) și momente din istoria Imperiului Roman (Băile Romane, Romană). Ne amintim de marele orator Cicero, de strălucitul inginer Apolodor din Damasc, care a construit podul de peste Dunăre, de poetul Horațiu. Cam multe amintiri despre invadatori, puține despre strămoșii adevărați! De! Nu găsim nimic despre „mileniul întunecat”. Abia în secolul al XIV-lea apare Negru Vodă, socotit de unii Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 481 (1 – 15 Noiembrie)

29/11/2022

pr. Al. Stănciulescu-Bârda

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Ștergerea memoriei. Într-una din zilele trecute ne-am trezit că în Bârda au apărut pe la toate colțurile ulițelor tăblițe, pe care scria…. denumirea „străzii”. Dintotdeauna țăranii noștri au socotit că în satul lor sunt drumuri principale și secundare, adică ulițe. Străzi știau că sunt numai la oraș. Trecem însă peste asta. Problema era că denumirile de pe tăblițele indicatoare nu aveau nimic comun cu denumirile de veacuri ale ulițelor respective. Peste tot erau doar nume de păsări și de flori! În multe cazuri erau menționate flori de care nici nu s-a auzit în zona noastră. Spre exemplu, „Drumul Mare”, numit astfel din generație în generație, a devenit acum „Strada Coriandrului”. Personal declar cu mâna pe inimă că până la vârsta mea nu cunosc această plantă sau floare. În flora din zona noastră nu există. Fiecare uliță își avea „povestea” ei. Spre exemplu, „Portița” amintea de vremea când acolo se termina Mahalaua Lucheștilor, adică partea de sat a moșnenilor, iar în imediata vecinătate, pe drumul principal era „Poarta Mare”. Aceste „porți” și „portițe” existau în realitate și ele se închideau în timpul nopții, ca nu cumva animalele ce ar fi ieșit din curți să se ducă libere la câmp, în recolte. Acum avem acolo „Strada Ciocârliei” și „Strada Brumăriței”. Exemplele ar fi multe.

Am luat legătura cu primarul și l-am întrebat cu ce-au greșit consătenii mei de și-au bătut joc de ei în așa hal? Mi-a explicat că așa au fost indicațiile „de sus, de la București”, iar acestea au fost în conformitate cu „directivele europene”, ca-n mediul rural să se dea denumirile de „străzi” numai cu nume de păsărele și de floricele. Listele cu denumirile au fost aprobate de minister numai dacă s-au conformat indicațiilor. Pentru ca să dea denumirea unei personalități Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 480 (16 – 31 Octombrie)

08/11/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cioburi colorate.

Când europenii au descoperit continentul american și l-au ocupat, au găsit acolo o populație băștinașă simplă, primitivă, străină de toate patimile, năravurile și „valorile civilizației”. Oamenii de acolo trăiau ca-n „sânul lui Avraam”. Erau mulțumiți cu ceea ce le ofereau pământul, apele și pădurile lor, nu jinduiau după teritoriile și bunurile altora. Aveau aur mult, pe care-l adunau de pe văile apelor. Aveau reguli de comportare simple, bazate pe respect față de oameni și de proprietățile lor. Erau niște oameni cu adevărat fericiți, trăitori în mijlocul naturii. Erau încrezători în noii veniți și-i considerau prieteni și frați.

S-au dus europenii peste ei, fie că au fost englezi, fie spanioli sau alte nații. Nu i-au înțeles, nu i-au respectat. Dimpotrivă. Au profitat de naivitatea lor. Fiindcă oamenii aceia nu cunoșteau valoarea aurului, europenii au recurs la înșelătorii și viclenii, ca să le răpească cantități uriașe. Le-au oferit cioburi de sticlă colorată în schimbul aurului. Localnicii nu cunoșteau sticla și au socotit acele cioburi ceva de mare preț. Au scos din toate cotloanele grămezi de aur și l-au dat europenilor, fiindcă aceștia își făceau reclamă la cioburi. După ce i-au stors de aur, i-au trecut prin foc și sabie. Au mai rămas azi din acele populații băștinașe grupuri mici, izolate, ascunse prin păduri mari sau în rezervații naturale, ca niște piese de muzeu.

De multe ori am avut prilejul să mă gândesc la drama acelor oameni în ultimele decenii. Ceva mă face să-i asemăn cu unele popoare europene din vremea noastră și, de ce nu, cu noi, românii. Mai bine de o jumătate de veac am jinduit după Occident și valorile lui. Ne-am dus cu capul plecat și cu căciula în mână, atunci când am avut posibilitatea, și am rugat Apusul să ne primească în marea lui „familie”. Credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 479 (1 – 15 Octombrie)

24/10/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Politica fricii. Îmi dau seama astăzi, că din primii ani ai vieții mi-a fost inoculată, ușor-ușor, de către părinți, frica. Nu aveam voie să fac una sau alta, fiindcă mă „papă bau-bau”; nu aveam voie să ies în drum, fiindcă mă mușcă câinii sau mă bat copiii; nu aveam voie să fac prostii, fiindcă se supără Doamne-Doamne pe mine. Mi-era frică de tata și de mama, deși nu m-au bătut niciodată. În școală mi-era frică de învățătoare, că mă bate; mi-era frică să nu iau note rele; mi-era frică să nu fac vreo prostie, că-mi scădeau nota la purtare; mi-era frică să mă duc la biserică, fiindcă directorul școlii îmi spusese că va sta el însuși în podul bisericii și mă va urmări; mi-era frică de exmatriculare, fiindcă scrisesem  o amărâtă de scrisoare pentru „Vocea Americii”; mi-era frică de cei care furau copii și le scoteau organele pentru spitale și de aceea mă duceam la școală și întorceam de acolo strecurându-mă cu atenție pe Valea Bârzii și pe Ogașul Voicanilor, departe de șosea; mi-era frică de cei ce făceau recensământul, că mă vor găsi ascuns cu oaia în streaz și mi-o vor lua…

Mai târziu, frica a devenit un „modus vivendi”, un fel de a trăi. Mi-era frică să nu încalc legile, ca să nu fiu amendat, condamnat.

Îmi era frică să nu fac accidente și, la rândul meu, să nu fiu accidentat; mi-era frică de tot felul de boli și de pericole, de oameni răi, de bandiți și de criminali; mi-era frică să nu scriu sau să vorbesc ceva, cu care să fiu incriminat de autorități și priponit; mi-era frică de omul cu care vorbeam, fiindcă putea să fie un turnător; mi-era frică de cutremure; mi-era frică de cei ce spuneau că vor desființa Biserica și voi rămâne pe drumuri; mi-era frică de ziua de azi, de ziua de mâine, de cartela de pâine, de gamela ce se auzea zdrăngănind tot mai aproape. Mi-era frică de frig, de întuneric, de foamete, de război și de multe altele.

A venit Revoluția și credeam că, odată cu ea, a venit și fericirea. Aiurea! Frica i-a luat locul. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 478 (16 – 30 Septembrie)

10/10/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Demolatorii. Din 1990 încoace asistăm la dărâmarea sistematică a unor valori materiale și spirituale românești.

Industria românească, foarte puternică și diversificată, cu o capacitate imensă de a asigura necesarul intern și de a livra la export mașini și mărfuri din cele mai diverse domenii, a fost socotită „morman de fiare vechi”, tăiată bucățele și vândută la… fier vechi. Am ajuns azi să importăm agrafe de prins hârtia și ace cu gămălie din Taiwan, din Vietnam și de aiurea, fiindcă nu mai suntem capabili să ni le facem singuri nici măcar pe acelea.

Agricultura a devenit din agricultură de stat și cooperatistă agricultură privată. Pământul a fost retrocedat, atâta cât a fost retrocedat foștilor proprietari. Aceștia, însă, nu mai erau cei din urmă cu 40-50 de ani. Erau bătrâni, fără mijloace de producție, fără forță de muncă, fără piață de desfacere, fără sprijin real din partea statului. Marile lanțuri internaționale de magazine au stopat producția indigenă. Fructele noastre putrezeau pe câmp, în timp ce rafturile magazinelor gemeau de fructe aduse din Italia, Polonia, Africa de Sud etc. Legislația era de așa fel concepută, încât Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 477 (1 – 15 Septembrie)

27/09/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Delia Florea_Toamna

Dragii mei enoriași!

Septembrie. De câte ori vine septembrie auzim mai bine gălăgia de copii, râsul, ţipătul şi paşii lor. De câte ori vine septembrie se varsă o picătură de copilărie şi de nostalgie în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne amintim c-am fost şi noi cândva pui de oameni, că am avut aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe, aceleaşi idealuri şi aceleaşi poticniri.

Trec pruncii iar la şcoală şi înfloreşte primăvara în râsul lor. E atât de sincer, atât de spontan, atât de curat. Într-o lume crispată, alergândă, orbită de setea de bani, de putere, de înavuţire, o lume în care rânjetul a luat demult locul zâmbetului de copil, septembrie produce un adevărat impact în mulţi dintre noi. Redescoperim râsul şi bucuria de copii, minunile acelea ale lumii, pe care aproape le uitasem. Pentru o clipă măcar, dacă uităm ura, intrigile, procesele, afacerile, temerile, războaiele, catastrofele şi toate celelalte griji ce ne apasă zi de zi ca o povară şi ca un blestem, e bine, e foarte bine.

O clipă măcar de s-ar simţi iarăşi fiecare dintre noi copil, cu suflet curat şi înfloritor, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 476 (16 – 31 August)

14/09/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Blestemul de a fi cobai.

Cobaiul este o viețuitoare pe care se fac tot felul de experiențe cu scop medical, științific, militar etc. De obicei sunt folosiți șoarecii, când se testează anumite medicamente. Li se provoacă, spre exemplu, o boală, și apoi sunt injectați cu tot felul de substanțe, ca să se vadă ce efect au acelea asupra bolii. Rar supraviețuiesc asemenea viețuitoare experiențelor la care sunt supuse!

Până la 1877, noi, românii, am fost câteva veacuri sub suzeranitate turcească. Le plăteam turcilor un tribut anual în bani, cereale, vite, copii, diverse bunuri. Le mai dădeam câteodată și armată, când aveau vreo campanie. Turcii se obligau să ne asigure protecție, dar nu aveau dreptul să se amestece în treburile noastre interne. Nu aveau voie să construiască moschei pe pământ românesc, nu aveau voie să-și impună limba, religia și obiceiurile în spațiul românesc. Ei ne recunoșteau domnul, iar pentru asta știau să-l jupoaie bine de parale. În Principate însă domnul trebuia să conlucreze cu divanul, care era format din boierii țării. Și aceștia erau grupați în partide cu orientări politice diferite: pro-otomană, pro-austriacă, pro-rusă. Exista un echilibru de forțe politice și așa am reușit să supraviețuim între marile imperii sute de ani.

După 1848, suflul de libertate ce venea dinspre Europa s-a abătut și asupra noastră. Mulți dintre luptătorii pașoptiști și-au găsit sfârșitul în temnițe, dar spiritul, ideile, proiectele lor nu au putut fi sugrumate. Citește restul acestei intrări »