De dragoste

28/10/2017

Tablouri noi 004_Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

Sunt mândră să-i semăn lui Rilke
cel ce a scris cândva
un simplu şi tragic billet: Citește restul acestei intrări »


CRF1

22/10/2017

pictura_Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

Ea e molecula CRF1
din membrana externă a hipofizei,
dar numele ei adevărat e tristeţe
Unii cred c-o ucid în ospeţe,
alţii în băuturi şi desfrâu,
mutând susul în josul de brâu,
s-o stăvilească, s-o-ngheţe…

Numai că ea e molecula biruitoare
sub neonul în chip de soare,
sub chimicalele-n loc de mâncare,
sub lichidul contrafăcut în loc de apă curată,
sub aerul otrăvit de tutun şi furnale,
sub sânul şi botul siliconat pe bani grei
al păpuşilor infernale…
Citește restul acestei intrări »


Cutii

17/10/2017

Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

Ordinea are destulă moarte,
ca să pot trăi mai departe,
ca să pot exista,
să pot scrie,
totul trebuie pus la punct
pentru înmormântarea gândului defunct
într-un soi de cutie
concretă sau imaginară…
Citește restul acestei intrări »


Însemnări de scriitor: „Mare slăvită, Baikalul meu drag…”

14/10/2017

de Passionaria STOICESCU

Baikal_2Unii au ajuns fără voia lor în Siberia şi şi-o amintesc ca pe un vis urât sau poate nici nu vor să-şi mai amintească vreodată de ea. Eu, dimpotrivă, am dorit cu tot dinadinsul s-o văd, am luptat ca acest vis să mi se împlinească şi-i port cele mai frumoase amintiri. Nu întâmplător, într-unul din poemele mele există o trimitere directă la împărăţia Baikalului: „Cu dor de Himerya / m-am dus de bunăvoie-n Siberia. / Dimineaţa / visul şi ceaţa; / la amieze / geroasele anamneze, iar seara / sloiurile de pe Angara… / Ce mai poate găsi / o mireasă căruntă / fugită din nuntă? / Vampilov se înecase, / Evtuşenko plecase, / iar Rasputin, într-o existenţă discretă / pentru Maria încă mai făcea chetă. / În numele iernii / mi-a rămas să dedic / acest poem din Himerya / celui care m-a aşteptat credincios, / mirelui meu – domnul Frig” (din volumul „Interogativul consecvent”, Editura „Cartea Românească”, 1995). Citește restul acestei intrări »


Cerneluri

26/09/2017

Passionaria Stoicescu

Duhovnicului meu, Th. D.

de Passionaria STOICESCU

Cerneală sau lichidul
de înmuiat peniţa din toc
de scris pe hârtia albă
în chip de amăgire
întru nemurirea gândului joc

Cerneală sau starea de doliu
de înmuiat sufletul celui rămas
în negrul morţii celui dus
de scris pe zilele albe
în semn că nu ne îndoim
de mila Celui de Sus
Citește restul acestei intrări »


Hohotitor

21/09/2017

Passionaria Stoicescu_pictura

de Passionaria STOICESCU

Pădure toamna…
Sufletul meu
hohotitor curcubeu –
şoaptă oranj, ţipăt oranj,
aur mascând vegetalul deranj…
Roşu şi galben pînă la flacără
şi bietul verde, care se apără…
Citește restul acestei intrări »


De-a dresorul

31/07/2016

de Passionaria STOICESCU La circul limbii în menajerii personale stau cuvintele – animale fără blană şi piele, cu doar consoane, vocale şi focul sensului de sub ele. Supuse cu biciul de har se pare că n-au habar de ce acrobaţii pot fi în stare... Dresorul le chinuie, le-nţepeneşte, le face să zboare laolaltă sau pe fiecare, după cum îi şopteşte-n ureche demonul fără pereche. Pentru zbor biciul e din mirare şi dor, pentru ţepeneală are-o acadea de-ntrebări şi tânjeală la răspunsul ce nu va veni... Halei, hap! Sensul face scamatorii... Nu doar cuvintele se dau peste cap, ci şi bietul suflet al dresorului ce s-a vândut demonului cu însemne de Dumnezeu, pentru spectacolul tot altfel mereu, aplaudat sau huiduit (mai ales), văzut, fără-a fi cu adevărat înţeles. La numărul cel mai palpitant, cel cu trecutul prin foc, toţi îl cred pe bietul dresor un escroc! Dar nimeni nu bănuieşte privindu-i fardul de claun, că rugul de foc prin care sar leu, iepure sau hienă, e chiar aureola lui pusă-n joc ce nu-l mai ocroteşte, ci-l lasă la bunul plac al fiarelor din arenă, al fiarelor de pe scaun.

de Passionaria STOICESCU

La circul limbii
în menajerii personale
stau cuvintele – animale
fără blană şi piele,
cu doar consoane, vocale şi
focul sensului de sub ele.

Supuse cu biciul de har
se pare că n-au habar
de ce acrobaţii pot fi în stare…

Dresorul le chinuie,
le-nţepeneşte,
le face să zboare
laolaltă sau pe fiecare,
după cum îi şopteşte-n ureche
demonul fără pereche. Citește restul acestei intrări »


Spectator

14/07/2016
Passionaria Stoicescu_Traducandu-l pe Czeslaw Milosz_Oda pasarii

Traducându-l pe Czesław Miłosz – „Odă păsării” (Passionaria Stoicescu)

de Passionaria STOICESCU

Emoţiile –
păsări de pradă
îmi ciugulesc sufletul,
altminteri
înfruptându-se cu hoituri,
se bucură acum de vietate…

Ţipă,
bat din aripi
şi se şterg de sângele lui cenuşiu
pe hârtia
pe care scriu! Citește restul acestei intrări »


Despre mângâiere şi dans

04/07/2016

pictura_Passionaria Stoicescu

 

(joc contemporan)

de Passionaria STOICESCU

Ce jalnică minune –
să mângâi astăzi lucrurile
ca ele să reflecte,
să sune!

Mângâi telefonul,
obrazul lui de plastic lucios –
şi se aude vocea duşmanului,
a trădătorului dându-mi bineţe,
ba chiar a celui drag,
care prin viu grai
nu mi-ar şopti o gingăşie,
ca şi când l-ar opri un misterios prag
la urechea mea dornică de tandreţe,
de poezie… Citește restul acestei intrări »


De-a nisipul, de-a praful

22/06/2016

pictura_Passionaria Stoicescu

de Passionaria STOICESCU

Prima mea Mare
(pântecul mamei)
nu m-a iubit…
M-a scuipat pe ţărmul clipei
ca un eşuat pui de chit.

De-atunci am socotit Pământul
reazemul meu credincios,
cu Aerul colindându-l,
cu miezul de Foc, luminos. Citește restul acestei intrări »