Joc albastru

de Passionaria STOICESCU

Dar pragurile au ceva albastru,
de abur tremurat spre vineţiu,
culoarea-ntretăierii de nuanţe,
pe care doar cu sufletul o ştiu…

Prin lucruri curge-o apă sinilie –
albastru timp ce s-a oprit din mers…
Şi mai albastră oboseala orei
şi-a prafului ce cade după şters.

Zborul-joc

de Passionaria STOICESCU

Norii mă povestesc –
le îngăduie asta cerul
în care fug adesea
din sila prafului de pe pământ

În graiul nimbus
în zborul-joc
numele meu e
mreana ce zboară
un peşte nefericit
în apele curgătoare
cu prundul stând pe loc

Vinovată

de Passionaria STOICESCU

Mângâi şifonierul ca pisica
atunci când n-are cine-o alinta
şi-n casa părăsită e doar ea
înăbuşindu-şi frica;
şi-aud cum mă blesteamă pădurea
altădată ascunzând
păsăret şi jivine,
acum doar blănuri moarte
şi ţoale aiurea…

Poem cu ochelari

Traducându-l pe Czesław Miłosz – „Despre îngeri” (Passionaria Stoicescu)

de Passionaria STOICESCU

Cai? Nu prea mai sunt…
Truda, nobleţea şi trapul cumpătat
nu se mai poartă,
dar accesoriul acela bizar
de mers doar înainte,
al cailor cu valtrap
– ochelarii de cal –
ne-a pricopsit pe toţi…

Ochelarii de distanţă
se ascund printre lucruri;
la ce bun să vezi mai departe,
când însăşi apropierea
e atât de tulbure?

Corespondenţa

Traducându-l pe Czesław Miłosz – „Economia divină” (pictură de Passionaria Stoicescu)

de Passionaria STOICESCU

Nu-l cunosc
sau e o părere că îl cunosc
îmi trimite pe mail o fotografie
cu un gândac plimbându-se
pe o ramă de ochelari
şi se iscăleşte Gregor Samsa…
Ce nebunie!

Îi răspund contrariată
că nici eu nu-l cunosc pe Dumnezeu
deşi doresc din tot sufletul meu
„Şi ce amestec are aici Cel de Sus?”
întreabă în aerul virtual
Samsa cel ireal

Cuvântul albastru

de Passionaria STOICESCU

Soarele e secret
ca tot ce locuieşte în foc:
ce pot zări
mă orbeşte,
în ce nu pot vedea
nu am loc…

De aceea nu ştiu dacă vremuiesc
în afara mea sau în lăuntru,
dar există cu certitudine
(chiar dacă au nume diferite)
duhul sfânt,

Copacul-clepsidră

Traducând Czesław Miłosz – „Artă poetică” (pictură de Passionaria Stoicescu)

de Passionaria STOICESCU

Ninge – pictez…

Tablourile îmi întorc drăgăstos
privirea care zace în ele;
au prins-o în laţuri vii de culoare,
cum şi eu am prins ce m-a subjugat:
un flutur, o floare, un crez.

Dar dintre toate
copacul-clepsidră
ce nu de pământ se aţine,
are rădăcini colorate
aşa cum se vede prin mine,
un fel de întrebare-mirare
din punctuaţia sub ninsoare.

Dragul meu Nimeni

Traducând Miłosz „Grădina pământenelor plăceri” – Iadul (Passionaria Stoicescu)

de Passionaria STOICESCU

Să fii singură,
prin slinuri şi urâturi să-noţi,
pereţii să-ţi fie soţ,

să-ţi aminteşti schelele
şi să te oprească din drum
doar luna şi stelele,

să vii cu de mâncare pieptiş
şi Nimeni să nu guste truda ta pe acoperiş,
fie şi cu mincinoasă chemare,
dar să ştii că există,
că respiră pentru tine sub soare

Treime

de Passionaria STOICESCU

Simt clipa
cu mirosul văzului auzitor
cum mă pipăie trecătoare…
O nasc în dureri,
în surâs o omor,
aşa cum şi ea mă naşte,
să mă omoare
atom de praf în univers…
Când am iubit – am scris,
când am urât – am scris,
m-am pierdut,
m-am găsit
doar în Vers!

Balada fetei de pescar

de Passionaria STOICESCU

„Prinde-mi, tată, luna în năvod,
de argint însolzurată mreană,
dacă nu, la noapte, lângă pod,
mă arunc cu stelele-n bulboană!”

De nebun pescarul n-are chip,
umbra lui alunecă sărată,
barba are aur din nisip
şi înjură marea, când se-mbată.