CARTEA ŞI SALA DE LECTURĂ

08/05/2015

Octavian_Lupu_19_03_2015-1de Octavian LUPU

Cartea cea veche zăcea aruncată într-un colţ al camerei, undeva departe de privirile celor care intrau sau ieşeau din încăpere. Voluminoasă şi cu coperţi îngălbenite de vreme, ea stătea nemişcată sub praful ce se aşternea din colbul ridicat de paşi grăbiţi să traverseze spaţiul încăperii ce se deschidea către două culoare puternic luminate de becuri cu neon ce bâzâiau violet întreaga noapte şi o bună parte din cursul zilei. Uitată, neglijată şi dispreţuită, ca un obiect bun de pus la gunoi, cartea reuşise să supravieţuiască surprinzător de bine în mediul ostil al sălii de trecere, cândva o fostă cameră destinată studiului şi lecturii.

Lângă ea se odihneau înainte de final zece teancuri de broşuri strâns legate cu o sfoară groasă de câlţi, ca nu cumva să scape vreo foaie şi să o ia la plimbare pe coridoarele clădirii. Pe pagini gălbejite şi murdare, se distingeau literele mari de o şchioapă ale unor titluri ce stârniseră senzaţie la data publicării. Ecoul stins al acelor vremuri mai licărea din rândurile ce se puteau citi fugar, dar impresia dispărea de îndată ce te apropiai, din curiozitate, de maldărul de hârtii aşezate de-a valma una peste alta şi presate cu putere pentru a ocupa un spaţiu cât mai redus cu putinţă. Citește restul acestei intrări »