Ion Raţiu la Geneva în 1984: „Decalogul românului”

03/02/2018

Ion Ratiu

Cele zece porunci ale românului, înfăţişate de Ion Raţiu la Primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984

1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 308 (16-31 august)

06/09/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

tanarul_cel_bogatBogăţii nemăsurate. În duminica trecută a fost citită evanghelia în care un tânăr foarte bogat L-a întrebat pe Mântuitorul ce să facă să moştenească viaţa veşnică. Adică să se mântuiască. Păzise cu sfinţenie toate poruncile dumnezeieşti privind relaţiile lui cu Dumnezeu şi cu semenii săi, după cum el însuşi mărturisea. Un lucru îi mai lipsea, i-a spus Mântuitorul: să vândă toate câte are, să le împartă săracilor şi apoi să-I urmeze Lui.
Am ascultat şi am citit de-a lungul timpului multe predici referitoare la acest moment biblic. În toate se făcea referire la bogăţiile materiale, pământene, la faptul că tânărul acela avea mult pământ, cirezi şi turme de vite, palate, bani, slugi etc. Erau frumoase, corecte din punct de vedere tehnic, dar parcă toate erau puse pe acelaşi calapod: rolul averii în viaţa omului.
Voi încerca să abordez problema şi din alt punct de vedere. Probabil, tânărul avea şi bogăţii materiale. Nu se menţionează, însă, nicăieri despre pregătirea lui intelectuală. Poate omul acela absolvise mai multe şcoli, îşi însuşise toată ştiinţa din vremea lui. Aceasta nu era o bogăţie? De ce numai occidentalii şi americanii socotesc creierele, materia cenuşie, cea mai de preţ bogăţie şi racolează de peste tot din lume capetele luminate? De ce aceştia oferă condiţii de viaţă şi de muncă foarte avantajoase savanţilor şi intelectualilor de elită, cu condiţia ca aceştia să se stabilească în ţările occidentale sau americane? Ne minunăm că acele ţări au ajuns la un înalt nivel de dezvoltare economică, socială, tehnică, ştiinţifică, militară, dar nu luăm în calcul atitudinea lor faţă de omul cu carte şi s-o comparăm cu atitudinea noastră faţă de aceeaşi problemă. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 307 (1-15 august)

22/08/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

pr. Al. Stanciulescu-BardaDragii mei enoriaşi!

Maica pălmuită (I). În ultima vreme întâlnesc, din păcate, tot mai mulţi concetăţeni, în special tineri, care spun, cu hotărâre, fără nici o jenă sau remuşcare: „Mi-e ruşine, că sunt român!” Zilele trecute, aflându-mă la poştă, înaintea mea era un tânăr ca de vreo douăzeci şi cinci de ani, care venise să plătească o taxă către o instituţie oarecare. Oficianta i-a spus, respectuos, că acea taxă trebuie plătită la ghişeul instituţiei respective, fiindcă poşta nu are contract să preia plăţile de acel gen. Nimic mai civilizat, ca model de comunicare. Totuşi, tânărul a izbucnit, ca un cazan sub presiune: „Sunt de doi ani în Germania, dar în viaţa vieţilor mele nu mai vreau să aud de România şi de porcăriile de aici!” A făcut stânga împrejur şi a plecat, lăsându-ne pe toţi, clienţi şi funcţionari, stupefiaţi. Pe alţii îi aud înjurându-şi ţara, fiindcă sunt nemulţumiţi de anumite situaţii, de anumiţi oameni, de anumite realităţi.
De câte ori asist la astfel de cazuri, am aceleaşi trăiri ca atunci când un fiu îşi înjură sau îşi bate părinţii, ca atunci când aud pe câte un rătăcit înjurând de cele sfinte. Mă întreb mereu de unde până unde atâta lipsă de respect, de dragoste de patrie, atâta indiferenţă şi duşmănie faţă de propria ţară. Parcă cineva din umbră urmăreşte să cultive în mod sistematic asemenea sentimente şi atitudini. Parcă cineva promovează prin mijloacele de presă tot ce-i mai urât, mai reprobabil, în societatea românească, cineva scoate pe gard, în văzul lumii, tot gunoiul, toate cârpele adunate de prin bălegar, pentru a trezi repulsie, dispreţ. Un hoţ de buzunare prins în flagrant este mediatizat zile în şir pe aproape toate posturile de televiziune, în multe ziare, dar despre copiii olimpici, despre inventatorii români şi oamenii de cultură, de artă, de ştiinţă nu se spune mai nimic, încât ne vine să ne întrebăm dacă aceştia mai există în peisajul societăţii româneşti. Să fie familia de vină, fiindcă nu cultivă dragostea de patrie odraslelor? Să fie şcoala de vină? Să fie autorii de manuale de istorie, că nu fac din disciplina aceasta o poveste frumoasă, care să înflăcăreze, să trezească sentimente de mândrie şi de dragoste faţă de înaintaşi? Să fie Biserica de vină? Să fie de vină clasa politică? Alte instituţii? E greu de spus că una dintre acestea sau toate la un loc. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 299 (1-15 aprilie)

26/04/2015

femeile mironosite

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi, cititori şi prieteni de aproape şi de departe!

Cu prilejul Sărbătorilor pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de Sfântă Prăznuire a Învierii din morţi a Mântuitorului, să alegem viaţa, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viaţă pătrunsă de duhul sfinţeniei, bunătăţii, credincioşiei şi al dragostei faţă de semenii noştri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credinţă, înţelegere şi mărturisire, dragoste frăţească şi mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi uşa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat! Citește restul acestei intrări »