PRIMELE ȘI ULTIMELE

20/07/2020

de PAUL Antoniu
paul-antoniu

Motto:

„Poezie, să nu te mai întorci înapoi, nu facem o nobilă pereche noi doi; alianța noastră e sfărmată și aș vrea să nu te mai văd niciodată”. (Din poemul „Post ludum” de Emil Botta)

PRIETENILOR

Sper că v-ați convins
că toate vocile ce le auzim sunt adevărate;
chiar acelea sosite din stele.
Încercați, deci, să le pricepeți.
Încercați să recuperați atâtea veacuri de surzenie.
Glasurile acestea ne-au ajutat să descoperim taina acestei lumi
și de-atunci se mișcă totul cântând.
Puteți, dacă vreți, 
să vă botezați copiii cu nume de stele…
Chemându-i, vor veni și ele.

Citește restul acestei intrări »


Reverență unei mari Artiste: ANGELA BUCIU

20/07/2020

de PAUL Antoniu

DE PE LA NOI

Cu vocea ta angelică
Cum rar s-aude pe la noi,
Mai cânt-odată, Angelică,
„Mociriță cu trifoi”

Dorința mea aceasta este:
Cu Doamna Buciu, amândoi
Să „buciumăm” hăt sus pe creste
„Mociriță cu trei foi”

Să vă spun, la toți, minunea:
Din Cheud* până-n Dorohoi
Un cântec, azi, străbate lumea:
„Mociriță cu tri foi” Citește restul acestei intrări »


PAUL ANTONIU: despre poezie, muzică și teatru cu Vasile Radu GHENCEANU (II)

10/07/2020

de PAUL Antoniu

V.R Ghenceanu și Paul Antoniu ascultând „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

Partea a II-a

(Paul Antoniu de vorbă cu V.R. Ghenceanu)

V.R. Gh: La-nceputul acestei a doua reprize eu îți propun să ne reîntoarcem la Poezie, frumoasă și nobilă preocupare pentru noi și viețile noastre.

P.A: Propunerea e foarte frumoasă, dar nu sunt convins că vom avea atâta spațiu pe casetă în care să ne încapă toate părerile pe această temă, foarte ofertantă pentru noi doi.

V.R. Gh: Să vorbim atunci doar despre recitalul „Poezia din turn” pe care tu cu câțiva colegi îl transmiți, prin megafoanele din oraș, din Turnul Ștefan, în fiecare lună, e drept și cu sprijinul unui post de radio local.

P.A: Cu această foarte frumoasă idee a venit în fața noastră, încă de la instalare, actorul clujean, Anton Tauf, la puțină vreme după venirea sa ca director. Repertoriul mereu a fost la latitudinea noastră, orientându-ne mai mult spre operele marilor noștri clasici, dar și spre alor noștri maramureșeni, precum Gh. Pârja, Adela Naghiu, Gh. Mihai Bârlea, Augustin Botiș, Gh. Chivu și desigur, cel de față… Citește restul acestei intrări »


PAUL ANTONIU: despre poezie, muzică și teatru cu Vasile Radu GHENCEANU (I)

10/07/2020

de PAUL Antoniu

V.R Ghenceanu și Paul Antoniu ascultând „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

Partea I

(Paul Antoniu de vorbă cu V.R. Ghenceanu)

Discuția dintre noi, pe temele enunțate, a avut loc în două reprize, în două zile apropiate, după cum am descoperit pe caseta audio din fonoteca personală. Nu e menționată și data imprimării, fapt ce nu e chiar atât de important, pentru simplul motiv că temele dezbătute atunci sunt și azi la fel de actuale.

V.R. Gh: Un dialog cu un bun prieten ca tine, Paul Antoniu, pe temele deja enunțate, poate stârni un interes special în rândurile spectatorilor voștri devotați. Să pornim deci, schimbul nostru de idei și gânduri. Așadar, stimate prietene, vremea a trecut. Au trecut câțiva ani de când slujești cu credință scena băimăreană ca actor, desigur. Nu e încă momentul unui bilanț. Și totuși…

P.A: Reportofonul acesta care e deschis între noi îmi dă emoții, pentru că nu sunt obișnuit să vorbesc la microfon. Pe scenă e cu totul altfel…

V.R. Gh: Vorbește fără teamă, căci microfonul e încorporat și nu se vede.

P.A: Ca să fiu scurt, pot spune că pe scena băimăreană, am avut multe bucurii. Mai cu seamă acelea de-a lucra cu mari regizori, Citește restul acestei intrări »


REVERENȚĂ LA O… ANIVERSARE

06/07/2020
paul-antoniu

Paul Antoniu

de Paul ANTONIU

Mottouri:

– „În teatru nimeni nu-i mai presus decât ACTORUL”, Vasile Radu GHENCEANU (17 mai 1939 – 30 octombrie 2006)

– Autograf special la propunerea subsemnatului: „Dușmanilor lui Paul Antoniu, cu cea mai aleasă prețuire. 17.V.2001. V.R. Ghenceanu” (Autograf pe volumul „Dreptul la singurătate”, Ed. Proema, 2001).

– „Actorii sunt imprevizibili. Când nu le convine ceva, pentru a aplica o pedeapsă recurg la mijloace aparent legale.” V.R. Ghenceanu. (16.V.1977).

– „Grădinile din fereastră”, titlul unui volum – jurnal de călătorie, Ed. Proema – Baia Mare, 1998.

– „Priviți-mă în starea de veghe; / Sunt bolnav.” (Din volumul „Însemnați de uitare”, Ed: Omega – Baia Mare, 1997

Vasile Radu Ghenceanu

Poet, gazetar, eseist, cronicar și director de Teatru – Vasile Radu GHENCEANU– unul dintre intelectualii de mare prestigiu de pe meleagurile noastre, ar fi împlinit venerabila vârstă de 81 de ani (n. 17 mai 1939). N-a fost să fie, însă… până-n ziua de azi, data plecării sale (d. 30 oct. 2006) pe cărări de stele a rămas, în amintirile noastre, apropiate rudenii sau doar prieteni neasemuiți, ale tuturor care bine l-am cunoscut și apreciat cu asupra de măsură, ne-a rămas Omul, un model de viață demn de urmat, indiferent de vârstă văzându-l cu ochii minții tot mai hotărât pășind spre culmi. Și asta până-ntr-o zi în care urcușul devenea tot mai plin de obstacole, iar culmile tot mai înnegurate. Speranța unei curânde reveniri în viețile noastre devenea tot mai palidă, mai ales pentru unii dintre noi care, pe parcursul mai multor ani, relația cu Radu devenea tot mai frățească, multe cele apropiindu-ne, în timp ce ne descopeream unii altora preocupări și nobile pasiuni care ne uneau în gând și-n fapte. Noi doi, de exemplu, eram melomani pasionați, mari iubitori de poezie, iar de TEATRU eram trainic legați, Radu în calitate de cronicar și, mulți ani, un pasionat și competent director, mult apreciat și chiar iubit de către noi actorii, Citește restul acestei intrări »


ÎN AMINTIREA UNOR FLORI DE SÂNZIENE… (Și nu numai…)

02/07/2020

paul-antoniu

de PAUL Antoniu

Motto-uri:

„Rugați-vă! Rugați-vă necontenit pentru Biserica noastră care, în curând va trece prin grele încercări”. (Episcop greco-catolic de Cluj – Gherla, Iuliu Hossu)

„Părinții nu mor niciodată; ei sunt ca păsările călătoare care pleacă și nu se mai întorc”. (Pr. Paul Augustin).

Nu demult, la un ceas de seară, nu știu ce-mi veni să-mi iau amintirile la bani mărunți, cum se spune, chiar și pe cele din vremea prunciei. Am făcut un popas mai temeinic printre cele din vara anului de grație 1948. Mulți dintre eventualii cititori ale acestor amintiri sunt sigur că pe-atunci încă mai pluteau prin cosmos nerăbdători să ajungă și pe Terra. În vara anului respectiv am terminat clasa întâia (azi, a cincea) la Liceul INOCENȚIU MICU CLAIN (Al săracilor, cum i se mai spunea) din Cluj, de sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj – Gherla. Citește restul acestei intrări »


MIHAI EMINESCU – jurnalist politic

15/06/2020

de PAUL Antoniu

Motto:

Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
(…) Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”

 (Fragment din SCRISOAREA III-a de Mihai Eminescu)

– „Greşelile politicienilor sunt crime, căci în urma lor suferă oameni nevinovaţi, se împiedecă dezvoltarea unei ţări întregi şi se opreşte, pentru zeci de ani, înaintarea ei spre viitor”.

– „Amară este viaţa unui popor ce este mereu silit să-şi irosească puterile. Într-o societate aşezată pe temelii sănătoase tot omul îşi caută de treburile sale: plugarul îşi fructifică capitalul de muncă în pământ, meşteşugarul îşi urmează în tihnă lucrarea sa, neguţătorul cumpără şi vinde marfa la care se pricepe, dregătorul împlineşte funcţiile cu care s-a însărcinat, omul de ştiinţă adună şi coordonează idei şi cunoştinţe, literatul se pierde în gândirea lumii ce o cuprinde în sufletul său, oşteanul se pregăteşte pentru ziua fatală a luptei. Astăzi întreaga societate e cuprinsă de o nedumerire bolnăvicioasă. Tot omul voieşte să aibă glas hotărâtor în viaţa publică. Citește restul acestei intrări »


În amintirea unor flori de sânzâiene (și nu numai…)

09/08/2018

Iuliu Hossu

Mottouri:
˜„Rugați-vă! Rugați-vă necontenit pentru Biserica noastră care, în curând va trece prin grele încercări” (Episcop Greco-Catolic de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu)
„Părinții nu mor niciodată; ei sunt ca păsările călătoare, care pleacă și nu se mai întorc” (pr. Paul Augustin – Tata)

de PAUL Antoniu

Nu demult, la un ceas de seară, nu știu ce-mi veni să-mi iau amintirile la bani mărunți, cum se spune, chiar și pe cele din vremea prunciei. Am făcut un popas mai temeinic printre cele din vara anului de grație 1948. Mulți dintre eventualii cititori ai acestor amintiri sunt sigur că pe-atunci încă mai pluteau prin cosmos nerăbdători să ajungă și pe Terra. În vara anului respectiv am terminat clasa întâi (azi, a cincea) la Liceul „Inocențiu Micu Clain” (al săracilor, cum i se mai spunea) din Cluj, de sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Atunci, nerăbdător, îmi așteptam măicuța să vină să mă ia de la internatul de pe Calea Moților nr. 24, zid în zid cu sediul Episcopiei („Episcop Iuliu Hossu”, Cardinalul in pectore, după înveșnicirea Preasfinției Sale). Citește restul acestei intrări »


ZODIA lui ORFEU (399)

07/08/2018

Dumitru Farcas

Mottouri:
„Ogorul meu şi mîndra mea / Doar Dumnezeu le poate lua… / Dar eu ştiu că nu mă lasă singur să rămîn / Că şi Dumnezeu e un bun român…” (din „Balada lui Tomoioagă” din Moisei)
„Sfîrşitu’ lumii a fi cînd oi muri io” (un băciuc de pe la noi)
„Cînd au mai avut timp, oare, ţăranii să fie şi filosofi?” (din volumul „Surîsuri migdalate” de Vasile Ghica)

de PAUL Antoniu

Pe drumul său de glorii, Dumitru Fărcaş, în pas vioi a plecat de-acasă cîntînd din fluier. Frumoasele cîntări şi sprinţarele jocuri le-a învăţat de la bunicul dinspre tată, dar şi de la însuşi tatăl şi de la cei doi fraţi mai mari ai săi. Bunul Dumnezeu l-a pogorît printre noi, cu binecuvîntare, în Groşii Băii Mari, în data de 12 mai 1938. După absolvirea Liceului de Muzică (1960) s-a angajat ca taragotist în orchestra noului Ansamblu de Cîntece şi Dansuri „Transilvania”. Să cînte la taragot, instrumentul care i-a adus faima internaţională, a învăţat singur. Alte instrumente, precum ar fi oboiul, Citește restul acestei intrări »


Măicuță!

23/03/2018

Lucia Stegarescu

de Lucia STEGĂRESCU,
(la vremea compunerii poemului, elevă în clasa XII-a, Chișinău)

Sunt un cuvânt rănit de soare
Cu dorul răstignit în mare.
Mă descompun în două șoapte;
Sunt ca o ziuă fără noapte.

Și lacrimile mă apasă…
Te rog, măicuță, ia-mă acasă.
Mi-e inima însângerată
Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.
Citește restul acestei intrări »