Pe aripa clipei la senectute

de Gabriela Gențiana GROZA

Fiecare dintre noi primim în dar viața. Străbatem pas cu pas etapele ei, cuprinși în evenimentele firești ale copilăriei, tinereții și senectuții. În tinerețe ni se pare că mai e încă multă vreme până să intrăm în lumea bunicilor. Și totuși… timpul are ritmul său și se scurge fără să ne întrebe dacă ne place sau nu.

Gabriela Gențiana Groza, pr. Gavril Vârva

Am cunoscut într-o zi de marți, la biserica clujeană „Înălțarea Sfintei Cruci” semeni de-ai noștri pentru care zilele petrecute la senectute au un miez de înțelepciune care poate folosi celor care vin după dânșii. Cei doi preoți, părintele Gavril Vârva și părintele Cristian Timar, aflați în plină putere de păstorire a sufletelor enoriașilor, se implică în organizarea unor întâlniri ale copiilor și ale tinerilor, dar îi au în vedere și pe mai vârstnicii din comunitate. Am petrecut un moment de înălțare spirituală fiind și eu o bunică a doi nepoți,

pr. Cristian Timar (stânga), pr. Gavril Vârva (dreapta)

strecurându-mă cu câteva stihuri în adunarea din binecuvântata sală de la subsolul bisericii destinată activităților culturale. E mare nevoie de cei care au reușit, din mila lui Dumnezeu, să atingă vârste înaintate. Experiența de viață poate fi fructificată în măsura în care ei pot dărui din corola sufletului lor nestemate de iubire, așa cum numai bătrânii noștri o pot face. Tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu, în ultimele clipe ale vieții, îmi recita versuri compuse de el pentru enoriașii ploieșteni, ca în poemul: