Paisie

de Persida RUGU

Sfântul caută lumina începuturilor
beznele risipindu-le
peste mări alunecând
cu luntrea Cuvântului viu

haina de lut atinge pământul
aripile și le ascunde sub piele
vântul să nu le zărească
nici apele văzduhului

De Ziua Culturii Naţionale, la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

COMUNICAT DE PRESĂ

Duminică, 15 ianuarie 2017, ora 12.30, membri ai Filialei Cluj a U.S.R. vor fi prezenţi, ca în fiecare an, la Momentul Eminescu din faţa Teatrului Naţional „Lucian Blaga”.

Luni, 16 ianuarie 2017, ora 12.00, are loc, la sediul filialei clujene, o Şezătoare literară dedicată Zilei Culturii Naţionale.
În program:

clocot de semne răscolesc aerul

de Persida RUGU

clocot de semne răscolesc aerul
ţărâna fierbe de albul zăpezii

Doamne, nu pleca iar
oasele mele gem
carnea e grea

absenţa mă chinuie

de Persida RUGU

absenţa mă chinuie atât
că moartea-mi apare mai blândă
somnul mai milostiv prin nefiinţa-i
rece
plecarea mai luminoasă
decât jarul durerii

Doamne
cum să respir tăcerea
aceasta

arbore descojit mi-e pasul spre Tine

de Persida RUGU

arbore descojit mi-e pasul spre Tine
frunziş din apele sângelui

strigătul arde carnea
sfâşiată

printre sâmburii ploii ard maci

de Persida RUGU

printre sâmburii ploii ard maci
Doamne
adună-mi rănile sub petalele lor
să-nfrunzească pustiul

privirea Ta cerne clipele
disperarea îşi ascunde faţa în
umbră

Dresoarea cuvintelor

de Alexandru JURCAN

Poeta Persida Rugu nu mai are nevoie de prezentare. Ea a devenit un nume de referință în poezia transparențelor și a metaforelor pregnante. E destul să consulți internetul și rămâi surprins de numărul de cărți care-i transfigurează emoțiile, până la intrarea lor în lumină.

La Persida Rugu nopțile „adapă semințe”, umbrele se instalează în oglinzi, respirația frunzelor amintește de absențe. Citindu-i poeziile intri într-o magie adevărată, cu păsări pe mal, umbre de jar și flăcări crude. Pe-o dungă de val poți trăi o „adâncă robinsoniadă”, spre izvoarele curcubeului, când „carnea se retrage în arbori”. Te întrebi cum își orchestrează poeta caruselul tainic al senzațiilor, până când cuvintele cresc și devin flăcări…

Dragă amică, Am casa cu curte în minte şi mulţumesc Domnului că a existat

de Gabriela Genţiana GROZA

Eu am avut bunicii la Constanţa, aşa că în fiecare vară eram pe malul mării, obligatoriu. Bunicul înota în larg şi la 80 de ani. Intra în mintea noastră, şi am numai amintiri drăguţe cu el. Bunica rămânea de obicei acasă şi ne făcea mâncare. Noi, cei cinci fraţi – patru fete şi un băiat –, ne aflam tot câte doi sau trei în casa lor din centrul oraşului. Între timp, au demolat-o şi s-au construit blocuri pe strada bunicilor mei. Am însă casa cu curte în minte şi mulţumesc Domnului că a existat. Pe bunicii din partea mamei nu i-am cunoscut, au decedat înainte ca eu să mă fi născut. Bunicul de la Vadu Săpat (lângă Mizil), care a venit din Grecia, s-a căsătorit cu bunica şi au avut împreună 11 copii. Mama a fost ultimul lor copil, singura dintre ei care a trăit peste 100 de ani.

Pe bunicul din partea mamei îl chema Spiridon. I se spunea Spirea Smedoiou în satul prahovean, unde venise singur, cu un câine, probabil migrant ca şi azi, din Elada… Eu am scris în Genţigrame la pachet un catren, la început, din care rezultă originea mea. Am fost în Grecia după revoluţie şi la câte un muzeu spuneam cu însufleţire că şi eu am origine greacă. Se înţelege că asta nu i-a mişcat pe greci… Persida Rugu îmi trimite mereu, draga de ea, filmuleţe despre Grecia… Mama, al unsprezecelea copil, cum ţi-am scris, era deosebită de cei din familia noastră, avea un nas uşor acvilin, ochi căprui speciali şi, în general, era parcă altfel.

arborii tunetului fărâmiţează chemarea

de Persida RUGU

arborii tunetului fărâmiţează chemarea
focul
măsoară tăceri

pământul e gol
în vinele vântului
oglinzi

glasul Tău, făgaş înconjurat de nouri

Que bien sé yo la fonte que mana y corre,
aunque es de noche! (San Juan de la Cruz)

de Persida RUGU

glasul Tău, făgaş înconjurat de nouri
lumina izbucneşte fragilă
şopotul vieţii răsare din cuiburi
de lacrimi şi bezne

Doamne
adăposteşte-ne inima în
căuşul zorilor