Alexandru-Bogdan Bud, la ceas aniversar

Alexandru-Bogdan Bud
(n. 23 august 1987, Baia Sprie, Maramureș)

A publicat la Editura Școala Ardeleană volumul Istorie și continuitate. Studiile engleze la Cluj, editat împreună cu Editura Mega (2017), 282 p.

Tânărul istoric Alexandru-Bogdan Bud, absolvent al Almei Mater Napocensis și afirmat deja cu lucrări valoroase în domeniul istoriei moderne, a descifrat cu pricepere și cu acribie întreaga istorie a studiului limbii și literaturii engleze (și anglofone) la această Universitate, înnobilând o tradiție de mai multe generații și făcând-o, prin această carte, cunoscută publicului larg.

Cartea este, totodată, un capitol important din istoria Universității clujene, care va celebra în 2019 trecerea unui secol de la refondarea sa ca instituție românească, în cadrul Regatului României întregite. (Acad. Ioan-Aurel Pop)

Cuvintele

de Anca PAUL

Paul Antoniu
(n. 02.02.1937 – d. 19.08.2020)

Îți amintești de toate câte-am uitat să-ți spun?
Sau n-am putut, sau n-am știut sau nu am vrut…
Degeaba-ncerc acuma cuvinte să adun
Și să-ți trimit, când, după nori, ai dispărut.

Cuvinte-albastre, blânde, la fel ca ochii tăi
Cuvinte-nalte, albe și bătrâne, ca tine,
Mă uit în sus și ele-s duse departe, pe-alte căi,
Și tot mai fum și tot mai rar povestea ta devine.

În serviciul națiunii cu timp deplin!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

acad. Ionel Valentin Vlad
(22 septembrie 1943 – 24 decembrie 2017)

Fostul președinte al Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, urcat la Cerurile lui Dumnezeu și ale Patriei mult prea devreme, obișnuia să mă apeleze telefonic cu o cadență onorabilă, spre a-mi relata fapte sau idei, dintr-un drag de mărturisire, care-l făcea mult mai dedicat cauzelor și misiunilor unui conducător atât de important.

Convorbirile cu Magnificența Sa durau, de regulă, zeci de minute, iar astăzi, când până și prin Academie s-a instalat prea multă liniște, simt un gol spiritual imens, căci dialogurile nu doar că erau elevate și elegante, pline de conținuturi și de soluții la probleme, dar îmi prilejuiau și mie momente sapiențiale, fără de care sufletul meu mereu neostoit suferă. Îmi aduc aminte de lunile pregătitoare ale Marelui Jubileu Academic și mă cuprinde un fior major pentru ocaziunea ce mi s-a dat de a fi consultat cu privire la „cea mai bună formulă de haină lingvistică pentru un moment atât de înălțător”. Mi-am exprimat „votul” cu ușurință pentru varianta ce a ajuns „nume de botez” și care nu poate fi depășită în repere și semnificații de nicio altă formulare: „ACADEMIA ROMÂNĂ. 150 de ani în serviciul Națiunii Române”!

Am decupat din memorie acest detaliu de gând, deoarece și în această chestiune regăsesc o cadență vie. Vorbesc în public de prea multe ori despre marea disjuncție existențială între „a merge la serviciu undeva prin peisajul mioritic” și „a fi în serviciul națiunii (misiunii, mandatului, cauzei etc.)”. Referirile mele

Maria Mariș Dărăban – de ziua ta… în cer

Maria Mariș Dărăban
(19 decembrie 1956 – 16 iulie 2017)

Maria Mariș Dărăban (n. 19 dec. 1956 în Apa, jud. Satu Mare – d. 16 iulie 2017, Baia Mare, Maramureș) – a absolvit Liceul de Artă din Baia Mare, iar în anul 1979 Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici (din anul 1992), precum și membră a Association Culturelle Terres des Arts, Franța, din anul 1994. A avut mai multe expoziții personale în țară (Baia Mare, Sibiu, București) și în străinătate, din care enumerăm selectiv: Paris, Lyon, Montelimar (Franța), Liège (Belgia), Washington și New York (SUA), Ottawa și Hamilton (Canada), Atena (Grecia), Viena (Austria). Are lucrări în colecții oficiale și particulare de pe aproape toate meridianele lumii.

Criticul american de origine română, M. N. Rusu, scria într-o revistă care apare la New York: Dacă ar fi să aplicăm conceptul de inducție predictivă la pictura Mariei Mariș Dărăban, am observa că imaginile ei plastice sunt

Vasile Gaftone – 85 de ani de la nașterea publicistului și prozatorului maramureșean

Vasile Gaftone
(10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)
vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă

„Fin documentarist, cu o scriitură nervoasă, dar extrem de umană, Vasile Gaftone este un ziarist care nu s-a ofilit. Iarba verde a profesiei ne stă mărturie. Până în ziua de azi scrie, descoperind teme de mare actualitate. Nu totdeauna, poate, am fost de acord cu opiniile dumisale. Dar mi-a plăcut şi îmi place că are un neastâmpăr care îi dă tinereţe. Îi simt ca pe vremuri o energie profesională de invidiat. Un model de tenacitate, absorbit de această uluitoare meserie, care se vede nu te doboară, ci te ţine în viaţă.” (Gheorghe PÂRJA)

Vasile Gaftone s-a născut pe 10 decembrie 1936, în satul Salva, judeţul Bistriţa Năsăud. A absolvit Şcoala medie silvică din Năsăud, a urmat apoi Facultatea de Ziaristică la Bucureşti (1959-1961) şi Facultatea de Drept la Cluj (1964-1968). A lucrat la ziarul maramureşean „Pentru Socialism” până în 1986. După 1990, a lucrat 2 ani la Biblioteca Judeţeană ca biograf, bibliolog şi

Mărturii. Prieten discret…

Vasile Gaftone
(10 decembrie 1936 – 22 februarie 2018)

Venisem la Baia Mare spre a-mi căuta un loc de muncă pe măsura pregătirii mele. Fostul coleg de facultate, Mircea Petrehuş, Dumnezeu să-l odihnească, m-a prezentat redactorului-şef de la ziarul judeţean cu recomandarea de a fi angajat aici ca redactor. Era un post liber, la vremea aceea. Pentru a-mi demonstra „capacitatea profesională” am intrat toţi trei în biblioteca redacţiei şi am frunzărit colecţia de la „Năzuinţa” Zalău. Din fericire, aveam cu ce mă mândri, astfel încât, după un telefon de aprobare dat la judeţ, am primit hârtia de transfer.

Aşa l-am cunoscut pe Vasile Gaftone. El era redactorul-şef care m-a apreciat atât de rapid, judecând mai ales varietatea abordărilor şi stilul incisiv al articolelor.

113 ani de la nașterea folcloristului maramureșean Mihai Pop

Mihai Pop
(1907-2000)

Mihai Pop s-a născut în satul Glod, comitatul Maramureş, la 18 noiembrie 1907, în familia preotului greco-catolic Ştefan Pop şi al Iuliei (născută Lazăr). A fost etnolog, antropolog, folclorist, cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). După absolvirea Liceului Dragoş Vodă (1925), a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1925-1928). Urmează studii de specializare în slavistică (1929-1934) la Universităţile din Praga, Varşovia, Cracovia, Bonn. Îşi susţine doctoratul în filologie la Universitatea din Bratislava (1942), desfășoară o bogată activitate didactică: profesor suplinitor la Liceul Spiru Haret din Bucureşti (1928-1929), asistent universitar la Catedra de istorie a literaturii române şi folclor din cadrul Universităţii din Bucureşti (1936-1939), condusă de Dumitru Caracostea; membru al grupului de cercetări sociologice, la Institutul Social Român, condus de Dimitrie Gusti (1929-1936), conferenţiar, profesor (1957-1962), şeful Catedrei de literatură română veche şi folclor a Facultăţii de limba şi literatura română (1968-1972).

VASILE BELE – date biobliografice

Numele și prenumele: Aurel BELE

Pseudonimul cu care semnează: Vasile BELE

Născut la data de: 20 martie 1970, în loc. Baia Mare.

STUDII:

Universitatea de Nord, Facultatea de Litere – Masterat – etnoturism cultural.

Universitatea de Nord, Facultatea de Litere – specializarea română-etnologie.

Adresa de contact: tel – 07 53 53 3003

e-mail: v_bele@yahoo.com;

VOLUME DE AUTOR:

2005 – Căsnicia pasului – versuri și Poezia nunților pe Fisculaș, vol. I;

2006 – Poezia nunților pe Fisculaș, vol. II;

2008 – Încercări desculțe – versuri și Toponimia satului Chiuzbaia – monografie toponimică a localității Chiuzbaia;

2009 – Nunta ca întemeiere. Orația de colăcărie în poezia nunții;

2011 – Veronica Crăciun Perșe – un suflet printre stele;

2012 – 7 zile – 7 poeme – versuri;

Profesorul Nicolae Iuga – 66

Nicolae Iuga s-a născut pe 12 iunie 1953 în Săliştea de Sus, jud. Maramureş. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1978. A fost profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighet, ulterior lector la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca. A susţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Andrei Marga. Începând cu anul 2003, Nicolae Iuga este conferenţiar și respectiv profesor universitar la Departamentul de Științe Socio-Umane al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

În domeniul filosofiei, este printre primii autori care publică studii asupra ideii de Etică globală, aparținând teologului german Hans Küng. A avut o activitate publicistică constantă în revistele culturale din România, fiind cotat ca unul dintre cei mai importanți eseiști români contemporani. A consacrat în premieră,

[Pasiunea de a recompune natura]

Fragmente din prefața la volumul „Învață-mă iubirea” de Ion Georgescu-Muscel

„Nu-mă-uita” (Ion Georgescu-Muscel)

de Dumitru FÂNĂȚEANU

Despre limbajul culorilor pe care le așterne pe pânze Ion Georgescu-Muscel, aș putea spune că de fiecare dată admirându-i lucrările de pictură simt acel tremur de lumină profetic ce înfruntă zeii, și ecoul uimirii îmi răscolește sufletul până dincolo de înțelegere.

La Ion Georgescu-Muscel, există o legătură adâncă și tainică ce subzistă din pasiunea de a recompune natura. Așa spiritul poeziei pe care o scrie poetul Ion Georgescu-Muscel își află odihna într-o lumină mereu proaspătă.