IOAN DRAGOȘ. FIȘA POSTULUI

25/05/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

ioan-dragos

Ioan Dragoș

Atingerea mâinilor atât doar atingerea mâinilor
îți trimit o notificare
gen octavian soviany
numai tu poți fi pătrunsă
printr-o conexiune wireless
numai tu ai putea rămâne însărcinată cu un poem
toate îmi amintesc de tine
tu ești baricada memoriei
atingerea mâinilor
atât
peste ape tulburate
clipele atingerii
prin valurile aceluiași șlagăr
cu al bano și romina power
notificați și ei de atâția ani
chinuitoare întrebare
dacă-i la rece sau la cald respirația
cântatul cocoșilor
desenează trupuri erotice
ardem pe rând și de aceea lumea
nu va lua foc din cauza noastră
așteptăm cuminți fierberea
sunt plin de curaj
îți trimit o notificare
doar cu tine îmi vindec privirea
fumez din ochii tăi
în rest mă fac că respire
ar cam fi vremea să înțeleg mișcările
vechi obiceiuri noi
nebunia fierbinte a unui gând imposibil
tu ești măsura ceasului
un rod al neculeselor picături
care se pârguiesc de-a lungul coborâșului
pribegește cel ce vizează prin desișul timpului
sunt plin de curaj în sala de așteptare
locul unde începe speranța
”,

din volumul FIȘA POSTULUI, Editura Echim, 2013, poemul SPERANȚA DIN SALA DE AȘTEPTARE, pag. 10.

Încerc să înțeleg poetul, în toată creația literară. Distinsul critic Nicolae MANOLESCU, scria despre Ioan Dragoș, Citește restul acestei intrări »


VASILE SAV

25/03/2016

de Petru POANTĂ

Vasile Sav(1)

Vasile Sav

Amestec bizar de boem şi savant latinist, Vasile Sav s-a impus, în primul rând, prin excepţionalele traduceri din Properţiu, Tibul şi Sf. Augustin. Extraordinară nu este performanţa în sine, ci expresivitatea limbajului poetic, care exhibă o paradoxală frăgezime, în ciuda unei retorici solemn-anacronice. Contactul direct cu unele forme originare ale liricii europene nu a rămas fără urmări în creaţia originală a autorului. Mecanismul contaminărilor îl surprinde cu precizie Marian Papahagi: „La Vasile Sav, pathosul e alimentat cerebral, lirica nu autentifică trăiri personale decât într-un chip mediat, ceremonialul şi emfaza nu lasă nici un spaţiu simplităţii expresive. Formaţia de clasicist a autorului (care este unul din puţinii noştri traducători de calitate ai poeziei latine clasice) se vede lămurit la fiecare vers. Există un limbaj al traducătorilor de poezie veche, al cărui model se constituie pe linia Coşbuc – Murnu – Naum: cei iniţiaţi îl vor percepe cu uşurinţă în poezia lui Vasile Sav. Efectul paradoxal al întrebuinţării lui este acela al unui puternic ecou livresc, chiar şi acolo unde autorul nu face, de fapt, nici o trimitere explicită sau aluzivă. Aerul antic al comparaţiilor şi «obiectelor» liricii provine tot de aici, ca şi senzaţia de a reasculta un text ştiut odată şi, poate, uitat.” Citește restul acestei intrări »


Vasile Sav: „Elogii”

20/03/2016

de Petru POANTĂ

Vasile Sav_Elogii_copertaNu destul de savant pentru a deveni habotnic, Sav ştie degusta antichitatea (latină, dar şi elină), filtrată prin marea poezie a secolului nostru. El retrăieşte antichitatea utopic, aşa ca primii umanişti. Reactualizează sisteme metrice (endecasilabul ori hexametrul), idilizează emfatic, simbolizează ambiguu, răsfăţându-se în surâzătoare ironii sau abandonându-se corporalei melancolii (renascentiste). Urcă, apoi, cum vom vedea, spre ironismul specific liricii ultimului deceniu, spre acest interesant „joc” între injurie şi palinodie. […] Invenţia lingvistică este, la acest nivel, într-adevăr demnă de admirat: Citește restul acestei intrări »


Festivalul Internaţional Lucian Blaga, ediţia a XXV-a, Cluj-Napoca, 7-8 mai 2015

25/04/2015
(material comunicat de Gelu Dragoş)

festivalSocietatea Culturală Lucian Blaga Cluj, în parteneriat tradiţional cu Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România şi cu Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj, organizează cea de-a 25-a ediţie a Festivalului Internaţional Lucian Blaga în zilele de 7 şi 8 mai 2015. Această ediţie este dedicată împlinirii a 120 de ani de la naşterea lui Lucian Blaga, cel despre care Constantin Noica spunea: „Secolul al 19-lea este al lui Eminescu. Ni se pare potrivit să spunem că secolul 20 va fi socotit al lui Blaga […]. Nu cunoaştem, nici dincolo de graniţele culturii româneşti, un creator modern care să fie deopotrivă mare în trei ramuri de creaţie: poezie, dramă, filosofie.” Ediţiile succesive ale Festivalului, dar şi bogata exegeză pe care au provocat-o în ţară şi peste hotare (peste 10 mii de pagini de comentarii asupra operei sale literare şi filosofice, reunite în peste 20 de volume editate sub egida Societăţii) demonstrează valabilitatea caratelor sale şi în secolul al 21-lea. Cum observa Petru Poantă altădată: „De fiecare dată, la Festivalul Internaţional Lucian Blaga de la Cluj, totul s-a petrecut sub semnul consistentului. În orice caz, probabil cu excepţia lui Eminescu, nici un alt scriitor român nu s-a bucurat de o asemenea imagine în posteritate. Nu este vorba, însă, de inventarea pioasă a mitului Lucian Blaga, ci de un act de valorizare a celei mai complexe creaţii din cultura românească.” Citește restul acestei intrări »