Eseu. Distrugerea Cărţii ca depozitar al Spiritului

12/01/2016

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

  1. Distrugerea directă a Cărţii prin ardere

Nicolae IugaProblema cred că ar trebui abordată doar după clarificarea răspunsului la întrebarea: dacă inventarea scrierii a fost un lucru bun sau un lucru rău. Sau, mai exact, în ce măsură a fost un lucru bun şi în ce măsură un lucru rău? Bineînţeles, pentru omul de bun-simţ întrebarea poate părea ciudată, pentru că acesta va crede că inventarea scrierii a fost un lucru necondiţionat bun, dar în istoria filosofiei întrebarea a fost pusă cu claritate, chiar în aceşti termeni, de către Socrate, într-un binecunoscut dialog platonic (Phaidros, 274d-275e).

Socrate repovesteşte, în felul său, vechiul mit egiptean[1], potrivit căruia scrierea ar fi fost inventată nu de către muritori, ci de către Zeu. Toth era la vechii egipteni un zeu selenar, aşadar un zeul al luminii puţine şi ambigue, reprezentat ca un om cu cap de pasăre cu vedere pătrunzătoare, zeu civilizatoric personificând cunoaşterea în genere, ştiinţa şi înţelepciunea, el este totodată inventatorul geometriei, astronomiei şi al scrisului, patronul scribilor şi călăuza sufletelor morţilor. Deci, zeul Toth se prezintă cu invenţia scrisului la Faraonul care domnea atunci la Theba. Îi zice: priveşte, mărite Faraon, ştiinţa scrisului îi va face pe egipteni mai înţelepţi şi mai cu ţinere de minte. A fost găsit leacul împotriva uitării. În schimb, Faraonul îi spune că mai întâi trebuie să judece asupra a ce este folositor şi ce este păgubitor în invenţie. Faraonul susţine că, totodată, inventarea scrisului va avea şi efecte păgubitoare, că scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care îl vor deprinde şi le va slăbi ţinerea de minte, prin lipsă de exerciţiu şi lenevie. Citește restul acestei intrări »


Despre autoplagiat, numai de bine

07/10/2013

Mata-n calendar_foto_Delia Florea

de Florian ROATIŞ

Din primăvara anului trecut, un subiect care a revenit periodic în mass-media a fost plagiatul. De predilecţie cel la nivel înalt, adică la rang de ministru sau chiar de prim-ministru!

Subiectul a inflamat multă lume, dar a fost receptat mai mult sub latura politică decât ca fenomen de anvergură care afectează societatea românească, având consecinţe dezastruoase – pentru învăţământ în special. Citește restul acestei intrări »