Pleistocen

12/01/2018

Iuliana-Andrea Pop

de Iuliana-Andrea POP

Nu încape îndoială

îmi ești o eră glaciară și
se cere să fiu adaptabilă, oportunistă, nomadă
să confecționez arme din silex
îmi pui o statuie în mână și îmi spui să te dobor
stăm nemișcați chipurile ni se dilată
insist cu discuții despre dezastre sau șamani
de acord, nu e loc de vreun ceremonial
facem abstracție de egourile noastre
vrei să renunț la capricii și la fugile din țară
toate bune, numai că ar însemna că frigul ăsta extrem
e numai aici
greșit, greșit
te extinzi și uite că noaptea firescul e insuportabil
pentru că am făcut greve dezbrăcată de ipocrizii
feminine și voite
stăm pe o schelă
eu imprudentă, tu neglijent
ne privim distrași mânjiți de var alb și anecdote
va veni o vreme în care vom dori să ne sfârșim simultan
în chinuri
Citește restul acestei intrări »