Poetule cu plete în vânt, Ion Burnar, îmi lipseşti mult!

11/10/2013

de Gelu DRAGOŞ

Ion BurnarPot să afirm fără a greşi deloc că poetul şi profesorul eminent Ion Burnar a fost pentru mine ca un al doilea tată. Vorba lui blândă dar totuşi apăsată prin ceea ce spunea mi-a fost întotdeauna de folos. Când am primit primul său volum de versuri şi l-am citit şi recitit, am rămas impresionat de puterea mesajului poemelor sale. Acolo îi regăseam pe bunicii şi părinţii mei, ţărani din Chioar, acolo mă simţeam mândru că sunt român, acolo îmi apropiam palmele gândindu-mă la Dumnezeu, acolo, în versurile lui. Mă tot gândeam, aşa pentru mine, cum poate un om aşa de firav trupeşte să scrie o poezie atât de puternică?! Abia după ce l-am cunoscut mai bine am aflat că Domnia Sa recitea marii filosofi ai lumii, că întotdeauna lângă o carte bună nu simţea singurătate, că era un soţ şi tată iubitor, că era fericit cu condiţia lui din toate perioadele, dinainte şi după 1989. Ion Burnar era într-adevăr un om puternic, numai dacă mă gândesc că atunci când îi făcea curte soţiei sale, Florica din Cicîrlău, mai mulţi feciori care o peţeau pe aceasta s-au hotărât să-i tragă o mamă de bătaie curtezanului din Dragomireşti şi să nu-i mai ardă de domnişoara Florica. Numai că Ion a continuat să-i facă curte, să o viziteze şi până la urmă să o cucerească definitiv pe frumoasa domnişoară asistentă medicală. Această întâmplare o ştiu de la prietenii Valeriu Sabău şi Dorel Macarie, spusă la înmormântarea poetului în Cicîrlău. Citește restul acestei intrări »