ÎN TRICOLORUL NOSTRU

de Aurelia OANCĂ

Să îmbrăcăm în tricolor orașul
Și la ferestre inimi de români,
La monument să salutăm ostașul
Care-a luptat ca noi să fim stăpâni.

Din frunza trandafirului ce trece
Să zicem doina cu jeliri de foc,
Pe fruntea noastră vântul când petrece
Să fie puse rimele de joc.

Războiul groaznic

de prof. Maria BEZER,
Director al gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

A început război cu lupte în toi,
Clipe ce ne-a înspăimântat pe noi,
Cea mai înfricoșată viață
Din noapte până-n dimineață.

Sate multe au părăsit
Tineri ce n-au revenit
Multă lume a suferit
Războiul groaznic i-a înghițit.

Nu pot fi nicicând uitați
Acei părinți, feciori și frați
Nu pot fi nicicând uitate,
Faptele adevărate.

Instantaneu

de Irina Lucia MIHALCA

În spații nedefinite, invizibile,
percepi nisipuri mișcătoare,
alunecări de pietre, o stâncă despicată.
O pânză albă
atârnă peste un șevalet.
În aburii serii, urechile mele ascultă tăcerea,
iarba care continuă să crească,
mângâierea ramurilor de arțar
în fereastră.
Noaptea ascunde scufundări și naufragii,
împrăștie miresmele dulci ale ploii
ce-acoperă
acest oraș al oamenilor uitați.
Mâinile mele prind vântul
și degetele mele 

TREI VRĂBII GUREȘE

de Aurelia OANCĂ

Trei vrăbii gureșe pe-o creangă,
Adună boabe și mai stau la sfat,
Nu pot deloc natura s-o-nțeleagă
Și nici nu știu cum toamna a plecat.

 

Mai rup o boabă două din zăpada
Ce s-a culcat pe ramul trist și gol,
Privesc de-acolo lung peste ograda
Ce și-a țesut din vată albul țol.

 

Nu vă mirați, le spune cea mai grasă,
E timpul iernii peste-al nostru plai!
Mâncăm puțin apoi mergem spre casă,
Unde vom sta ascunse și un pai

 

Doar noi…

de Gelu DRAGOȘ

Noaptea respiră corăbii de cântece de iubire.
Pe Someş stele strălucitoare şi vorbitoare
cutreieră.
Cu respirări adânci de dimineaţă de iulie –
Când pleacă roua, pleci şi tu spre necunoscut;
Prezentul se răsfrânge tandru în crini şi zorele.
În iarba verde totul este asimetric, rece, celest.
Am călcat cu piciorul drept către câmpia de vară …
Pretutindeni coboară miresme de flori de câmp;
Contemporan cu visul de aseară despre luceferi –
Observ multe dorinţe la cei de lângă noi –
Oamenii din jur așteaptă desăvârșirea, să fim
perfecți. 

NORMĂ

de Vasile Dan MARCHIȘ

Dumnezeu nu se ocupă de fleacuri…
Mântuitorul nostru Iisus Hristos
n-a spus niciodată povești
ci a mers pe fapte așa:
Cu perfecțiunea s-a întrecut
Cu ea și-a petrecut
Cu perfecțiunea nu s-a jucat
deci a făcut minuni…
Și-a achitat datoria față de soare
pentru lumină 

CUM LUNECĂ IARNA PE SCHIURI

de Gabriela Gențiana GROZA

Priviți cum sosesc, e pârtia plină,
Văzduhul albit e de fulgii de nea,
Schiorii sunt dornici de adrenalină,
Nu vor nici o clipă în loc ca să stea.

Și cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul!
Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri,
Cum freamătă brazii și viu este locul,
Chiar ace de brad pentru ei fac pariuri…

O CLIPĂ DE SUSPANS

de Dumitru BUȚOI

Eminescu-i Everestul meu
de dor și de cuvinte
pe care încerc să-l cuceresc mereu
și zi și noapte
și-nfiorat de piatra ce a-nceput să cânte
mă retrag învins
în panteonul bibliotecilor de șoapte!
Eminescu
E steagul ce flutură-n pustiu
e lacrima,

REMEMBER – EMINESCU

de Vasile BELE

(1)

A sunat din bucium curcubeul,
          pentru a trezi bobul de rouă din visare,
         „DORINȚA ți-a fost îndeplinită!” –
          striga ecoul unui sărut.
Te-ai născut din vânt și bucurie
          din adierea inimilor pline de albastru
          DIN VALURILE VREMII
          se vor naște valuri
          din luceferi va înflori LUCEAFĂRUL…

(2)     

REMEMBER, EMINESCU…

de Vasile BELE

DE-AȘ AVEA… putere să cuprind vântul,
               în brațe de umbră,
DE-AȘ AVEA… puterea să culeg roua,
               din sufletul unor dimineți senine,
DE-AȘ AVEA… norocul să prind
               șoaptele foșnetului de lună,
DE-AȘ AVEA… glasul curcubeului născut din lumină,
DE-AȘ AVEA… legănarea cântecului de ciocârlie
               și zborul lacrimilor de zeiță,
DE-AȘ AVEA… clipa de rouă – soră
              și, frate, privirea unui sărut,
DE-AȘ AVEA… credința în șoaptele izvorului de mir,
              aș chema la umbra gândului
              pe cele mai SOMNOROASE PĂSĂRELE…