Chișinău – Maramureș

de Maria TOMIȚA CORINI

Sfinte clipe dăruite de iubitul Dumnezeu,
Au rămas puse pe fila munților din Baia Sprie,
Doar emoții și frăție-ncununate-n apogee,
De poeți ce au lumina pusă-n orice poezie.

Drumul lung, vise frumoase împletitu-le-am cu drag,
Clipele mă îndemnară ca s-ajung în Baia Sprie.
Întâlnitu-ne-a Vasile cu o îmbrățișare-n prag,
El cu suflet de candoare, era tot o Poezie.

Noi, veniți din toată țara, eu, de dincolo de Prut,
Adunat-am vorbe calde ce-ar putea și cerul scrie,
Despre pensiunea Rustic, ce spectacole-am văzut,
Unde-a fost Regina-mamă sfânta noastră Poezie.  

SCRISOARE ÎNTRE DOUĂ SENIOARE

de Gabriela Genţiana GROZA

Draga mea, așa o fi,
Cum spui tu care îmi scrii,
Că putem să mai răbdăm
Și să nu ne-ncrâncenăm.
Dar, pe bune, surioară,
Tu nu vezi ce e în țară?
E amară, viața-i grea,
Neagră e ca o cafea…
Îi pusei nițică frișcă,
Însă-acuma parcă pișcă…
Și mă doare, draga mea,
Unde au târât țara…
Cu atâția politruci
Nici n-ai unde să te duci,
Că au dus țara-n gunoi
Vai de ei!… dar vai de noi!…
Ne arată câte-o poză
Să simțim că viața-i roză!…
Și atunci, mă rog mereu,
Numai bunul Dumnezeu
Să aibă milă de noi,
Să ne scoată din noroi.

Acel zbor cu viaţa

de Irina Lucia MIHALCA

Nemuritoare poveste de iubire!
Aţipit în lumina cerului
te vezi
în oglinda mea
şi-auzi cum ţi se deschid porţile,
ca un miraj ce te-nvăluie
din care nu te mai dezmeticeşti.
O revelaţie, o barca pe valuri,
un călător, tu ştii cine eşti?

Pentru că-ţi simt inima
am uitat semnul întrebării,
eşti mult mai mult
decât ce vezi
cu ochii unui copil.
Trezit, parcă, din somn,
ţi-am văzut inima şi jocul,
în tine e-un clocot, o frământare
şi-o dorinţă

UNDE ESTE?

de Irina Vera TEREBEȘI

Unde am fost când s-a împărțit toamna?…
să pot fi și eu o frunză a ei,
să plutesc lin în adieri,
să cred că razele ce-mi străbat trupul,
șterg suferința pierderii mele
și mă fac să cred că zbor spre infinit…

schimbul de locuinţă

de Ioan DRAGOȘ

„suntem terorizați de plinul golului
am văzut
bărbaţi în toată firea
dansând în jurul unui scaun
chiar strângându-l la piept
cotrobăind cu mâna
printre picioarele de lemn
în amintirea unei femei
o viaţă
numărată de casieri şi de paznici
paharele
păstrează umezeala buzelor
omul se naşte 

FRUNZELE TOAMNEI

de Irina Vera TEREBEȘI

Unde este viitorul frunzelor mele
Ce toamna le risipește trecând?
Ce știu ale sale vânturi să ducă cu ele,
Doleanțe de pe aripile lor scăpând?

Caut un sens al vremurilor apuse
Să pot privi în zare cu dor
Și un loc pentru frunzele arse
Să cred în a lor drum creator.

TOAMNA VIEŢII

de Ioan MICLĂU

„privesc în gol – şi golu-i singur plin:
 căci năvălesc într-însul vechi icoane
 mustrări şi amintiri – chip de suspin
 şi-atâtea remuşcări – acuma vane…

 trăiesc în tăvălăcul de imagini
 şi muşc din pâinea unor vremi trecute
 dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini
 ce pasc „cândva”-n ieslea zilelor pierdute…

TIMPURI AMARE

de Irina Vera TEREBEȘI

Poate fi un dar pentru ceea ce suntem
Sau o încercare pentru ce am putea fi?
Timpuri amare în al anotimpului poem
Se strecuraseră din negura obscură a ceții.

Tu, toamnă a gândurilor, dulci tristeți,
Ne trezești în lumina zorilor de dimineață,
Alteori cu întunecimi ne cuprinzi cu mâini vineții
De frig și brațe ca de gheață.

Acea noapte

de Mihai EPLI

acea noapte
unde
stelele cad,
plânge
divinitatea ta
picur cu picur
pe inima mea –
lacrimile-i cad
pe pământul de smarald

Aripile noastre uitate

de Irina Lucia MIHALCA

Într-o particulă misterioasă
încape întregul univers.
În noi s-a creat,
acum cuvântul există
şi-odată cu el
viaţa
pulsează
în stele, planete,
natură, om, lumi infinite.
Lumina
îşi cere întruparea.
Ne naştem, murim,
revenim în lumină. Suntem.
Nici început, nici sfârşit, nu există!
Totul este lumină,