Citadin

de Iuliana-Andrea POP

Oraș plouat de nopți vetuste
Un lampadar ce cheamă molii fruste
Un foșnet irosit al unei negre fuste.

Urbe de piatră, fum, castani,
Cetate-a sutelor de ani
Rai de bogați, iad de sărmani.

DIN CURCUBEU…

de Aurelia OANCĂ

Din curcubeu să nu-ți mai faci umbrelă
Și nici din nori izvoare care plâng,
Mai bine ia a soarelui tutelă
Și din copaci mari brațe care strâng,

Și-n care se adună veșnicia
Ce poate face raiul pe pământ,
Tu să-ți mai faci în joc ucenicia
La tot ce-i sfânt și tainic legământ.

Dansant…

de Iuliana-Andrea POP

Picioare lungi, falduri de sticlă
Icoană-a scenei ce-a apus
Te-arunci suav pe-al muzei cânt
Visând, dansând
Fandând…
O piruetă pentr-o clipă
Cortina iute-a coborât
Tu, balerină,
A dansului aripă
Neantul l-ai ucis
Dansând, fandând,
Visând…

DIN RĂDĂCINI SPRE MUGURI, FOŞNETUL STELELOR

de Irina Lucia MIHALCA

Pe malul râului se reflectă surâsul lunii,
pasărea cu aripi de dragoste
şi tu, cel trezit c-a-ngropat dimineţile
în fântâna din care
vor bea vise
călătorii de pretutindeni,
ca-ntre timp să devină
fulger şi lacrimă, mugur şi adevăr.
Petale de nufăr în ploaie, o mângâiere
cu mir unsă pe pielea de aur şi smirnă,
o ţiteră dintr-un colţ ciupită
de-o pală de vânt. 

Alean…

de Iuliana-Andrea POP

Pe ulițe bătute-n glie
Bunică cu-ochi de peruzea
Mergeai agale-n deal, la vie,
Zâmbeai gingaș la mama mea.
Măicuță dragă, stâlp al vieții
Ai răscolit în mine-o cruntă stea
Un dor ce arde nerostit – copilărie
Ai fost lumină în amurg, bunica mea

SUNT OBOSITĂ

de Aurelia RÎNJEA

Într-o lume atât de grăbită
Păpușa se joacă
Privește într-o mărgică de sticlă
Ca printr-un ochi al universului
Privește magic
Cum timpul vine spre ea
Purtând cu el un cântec
Cel din copilărie

POETUL…

de Vasile BELE

Ție poet minunat din frumoasa Cetate Slănic-Moldova
Ție pictor de cuvinte și culoare în lumină

 

„Culege lumină și colorează ceruri,
Adună curcubeu și scrie libertate,
Trăiește clipa prin aceste vremuri,
Strânge rouă și dăruie dreptate”. 

 

Ție Om al cetății, ostenitor și truditor – Ionica Bandrabur
Succes în întreaga activitate…

 

Poetul
Singur poetul numără
          bob de rouă necălcată
          pentru a umple cupa veșniciei
          cu chipul Cuvântului…
Singur adună culorile de curcubeu
         din câmpurile pline cu maci
         pentru a le dărui celorlalte inimi
         spre eliberare, sinceritate și adevăr…

DEŞI LUMEA-I ABSURDĂ…

de Irina Lucia MIHALCA

– Deşi lumea-i absurdă,
picioarele tale îmi plac! îmi spui.
– Deşi gândurile îţi zboară departe, foarte departe,
te simt aproape! îţi răspund, zâmbind.

O zi se stinge, o nouă zi se naşte.
– Deşi sunt pesimist, privesc multe
în culori roz: ochelarii aburiţi,
plimbările lungi,
reveriile, amintirile ocultate,
limbajul plantelor şi sărutul buzelor tale.

ODOR NESPUS

de Aurelia OANCĂ

De vrei să știi istoria străbună
Dar și pe cea pe care o trăim,
Ascultă doina, cântul din țărână
Și vei afla ce mult noi o iubim.

Din roșul sânge care ea îl poartă
Se nasc pe bluze pete de culori,
Ce stau și spun a țării mele soartă
Pictată-n firul dulce și în flori.

Când lanul galben vântul îl alintă
Și soarele se scurge-n bobul sfânt,
Pe ia noastră pâinea se frământă
Cu firul galben ca un spic-cuvânt.

De stai s-asculți poveștile din râuri
Care preiau culoarea din ceresc,
Vedea-vei cum pe ie-s rânduri, rânduri
Și care despre țară povestesc.

Treapta ce vine

de Ioan DRAGOȘ

„mi-e dor de un timp
scrie în cheia închisă
mi-e dor de un timp
ce s-ar mişca
dar nu către vărsare
nu-i nimeni între noi
să ne mai aştepte
gesturi moi
ca o batistă
să faci un drum pentru acel profit
de sare
din lacrimă