Aşteaptă, nu pleca

de Irina Lucia MIHALCA

Desigur, iubirea există,
cu sau fără titlu de împrumut,
iris pierdut prin culorile Paradisului
– gând între cer şi pământ -,
fiorul de viaţă chiar dacă
ai păşit, de-atâtea ori, pe cablul
perfect întins peste Poarta Cerului,
acolo unde clipele par veşnicii,
acolo unde timpul
e suspendat într-o lacrimă.

Cu sens unic

de Irina Lucia MIHALCA

Toţi au un început cu un vis vibrant,
crescut din ce în ce mai mare.
Din ţesătura labirintului
urmezi cu ceea ce-ţi place,
călătoria aşteptată de mult timp.
O sărbătoare să nu o pierzi!
Trăieşti intens totul,
dincolo de frică, de rutină,
te exaltează noul,
te-ndrăgosteşti de vechi,
chiar dacă-i suferinţă.

Flori de păpădie…

de Emil I. BOZGA

Și dacă toamna a sosit,
Eu nu mi-am irosit noblețea,
Ți-am alungat din gând tristețea
Și lângă tine am venit.

Septembrie…

de Emil I. BOZGA

S-a lăsat bruma peste vie,
Nici frunzele nu mai sunt verzi,
Culoarea galben-ruginie,
E noul nostru univers.

Lumea eşti tu, priveşte-mă!

de Irina Lucia MIHALCA

Sfidând logica, suntem mereu pe undeva,
unde ne simţim dacă nu căutăm?
Să eliberăm visele şi barierele lor,
să deschidem ferestrele inimii,
să deblocăm cuferele emoţiilor
şi sertarele trăirilor demult închise!

Anotimp de dor…

de Emil I. BOZGA

Adierea îmi mângâie gândul,
Când toamna, subtil, își pune covorul,
Cu frunze de nuc adunate de vânt,
Îşi face prezența umplându-mi odorul.

Picătura de viaţă

de Irina Lucia MIHALCA

Poezia o găseşte pe poetă, uneori.
În fiecare vers suntem, totu-i acolo!
Din adânc ies izvoarele la suprafaţă,
iar unde-i pânza freatică va fi şi viaţa,
şi setea potolită, şi multe altele…