Mamei

de Mina STAN-LASCU

Într-o miercuri, mai devreme
M-ai adus pe lume, mamă
Să-ţi fac zilele senine
Să mă-nveţi să fiu o doamnă.
Toţi avem pe lume-o mamă,
Dar ca tine eşti doar tu.

Azi, de ziua ta, mămico, sănătate îţi dorim.
Zile pline şi frumoase
Viaţă – noi toţi îţi dorim!
Să mai fii cu noi o lume,
Să ne-nveţi să fim mai buni.
Să îţi dăm iubirea toată
Ce o merită o mamă.

Regrete

de Mina STAN-LASCU

Te-nvârţi de dor, ca o cometă printre stele
Şi speri să te mai ardă vreun Amor.
Degeaba plângi cu lacrimile mele,
Rugându-te la Cer să mă întorc.
Ţi-am dat cei mai frumoşi şi tineri ani ai vieţii,
Sperând să te găsesc la braţul meu
Şi am sperat ca un copil… la zmei
Să fim uniţi de Dumnezeu.

Sunt ani de-atunci…
Dar, totuşi, iată, în ajun de ziua ta
Mă îndeamnă-un gând şi îmi şopteşte
Să-mi amintesc cu drag de ea.

În memoria pietrei, o poveste

de Irina Lucia MIHALCA

Pentru fracţiuni de clipe se-ntâlnesc oamenii,
cărări se-mpletesc în lumea lor de umbre
– o curgere tandră -.
Poţi privi în oglindă cerul şi pământul.
Aici, acolo, nu suntem tot noi pe-aceeaşi pagină?
Desculţă bucuria păşeşte pe durerea intensă.

Un manuscris al divinităţii eşti,
un paradox pe care mulţi nu-l înţeleg,
privind de pe o treaptă cauţi esenţa.

ANOTIMP CONTRAFĂCUT

de Vasile Dan MARCHIȘ

Anotimp contrafăcut
fără ecosisteme naturale
doar cu cele artificiale
nu te-am putut concretiza
în convingătoarea-mi poezie,
cum te vei materializa în pustie?
Fără dovezi naturale necesare
pentru identificare,
nu pari a fi iarnă
că n-ai zăpadă fie un fulg venit din cer,
măcar,
să cadă în zig zag hoinar
închipuind o superstiție
sau o premoniție prin care
s-ar putea afla răspunsuri
la ghicitorile mele…

Lumina ochilor tăi albaștri

de Mihai EPLI

Am aprins o lumânare
La mormântul tău sfânt
Aștept a ta îmbrățișare
Pe sufletul meu gol, azi frânt

Mi-e dor de tine mamă
Te caut printre stele,
Ori viața e o enigmă
Născută din iubire

FRUNZA RUGINIE…

de Nelu DANCI

Frunza este ruginie,
Dar, frumoasă este ea
Și în pomi dar și în vie,
Frumoasă ca și viața.

Când te duci încet pe deal
Și vezi struguri, mândri, copți,
Te gândești că în Ardeal,
E frumos de nu mai poți.

TOAMNA…

de Nelu DANCI

Toamna frunza îngălbenește,
Pădurea e veștedă și ea,
Turma din munte sosește,
Că minten vine iarna.

Ne anunță cu stupoare,
Că vine iarnă geroasă
Și ne-am pregătit, noi, oare,
Cu ce trebuie la casă?