În esența lor

13/09/2019

de Irina Lucia MIHALCA

Clipe, irepetabile clipe își scutură fructele coapte.
Sunete surprinzătoare, senzuale și ritmice,
te captivează miraculos
prin simplitatea lor.
Labirinturi șoptite coboară,
coboară din soare
cu hașurări tremurate
– bucurie pură, necorporală,
trăită intens,
respirată prin toți porii,
prin toate celulele albe și roșii.
Între calm și dezlănțuiri tumultuoase,
încă nu surprinzi forța invizibilă a muzicii
peste care e trasă o cortină.

Citește restul acestei intrări »


Mâini

27/08/2019

de Ioan Mircea CORPODEAN

Mâna mea
spre mâna ta
se îndreaptă.
Mâna mea
în mâna ta
vreau să fie.
În mâna mea
e un pahar
cu apă vie:
Să bem aș vrea
pentru a pleca
cât mai târziu
spre nemurire.
Când voi pleca
spre veșnicie,
voi duce cu mine
dorul,
căci o parte
din dragoste
o voi lăsa
pe PĂMÂNT,
în scris,
căci multe am
scris,
gândindu-mă
cu drag
la tine.
Am avut parte
de o floare
minunată,
floarea prieteniei.

Citește restul acestei intrări »


Oglindit de lună

26/08/2019

de Mihai EPLI

Privirea ta selenară
Încarcă inima mea goală
Noaptea
Când stelele cad pe fața mea
Mă-mbrățișează melancolia
Încet, încet prin căldura ei de vară

Citește restul acestei intrări »


Dorință

23/08/2019

de Ioan Mircea CORPODEAN

Sunt pe drum,
vreau să ajung
Acolo unde va fi
dragostea mea.
E o dorință
căci vreau să fiu
fericit.
Dăruiește-mi
câteva clipe
din timpul tău.
Îmi va fi destul,
dacă te voi vedea
lângă mine
la o cafea.
Sunt mulțumit
dacă știu
că uneori
la mine te gândești.
Dacă știu că ești
prietena mea,
sunt pe deplin
mulțumit.
Pentru mine vei fi
mereu floarea albastră
de nu mă uita
.

Citește restul acestei intrări »


Nu-i singur Iuda vinovat

15/03/2019

autor Costache IOANID

Costache Ioanid

COSTACHE IOANID
(3.12.1912 – 26.11.1987)

selecție text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Citește restul acestei intrări »


Poezii

31/08/2018

de Victoria Milescu

PLOAIA

Ploaia umblă pe străzi
în pielea goală
izbeşte cu pumnii de apă în ferestre, în porţi
îmbrăţişează la întâmplare
bărbaţi, femei, lucruri de toată mâna
o dezmăţată, spun cei mai mulţi
printre copacii uzi până la măduvă
până la viermele neadormit
n-au cum s-o oprească
nici oamenii de ordine ai universului
nici politicienii
nici poeţii, visătorii
încercând să o prindă în laţul
unui vers la fel ca ea
crud şi rebel
ploaia îmi intră în casă
se scufundă în lacrima mea multă
şi nu mai iese la suprafaţă.

 

DERIVA SENTIMENTELOR

Zâmbetul tău
îmi deplasează inima spre dreapta
Citește restul acestei intrări »