Înțelegeri și așteptări…?!

25/06/2021

de jr. col. (rtr) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

Motto:

Pacea nu poate veni din dorința de pace,
ci de la suprimarea instinctelor de război

(Nicolae Iorga)

În prima parte a lunii iunie 2021, la Bruxelles – capitala Uniunii Europene (UE) – s-a desfășurat Summitul Alianței Nord-Atlantice (NATO), după care, la Geneva – capitala Elveției – s-au întâlnit doi lideri mondiali: Joe Biden, președintele Statelor Unite ale Americii (SUA) și Vladimir Putin, președintele Federației Ruse.

Scopul și deciziile Summitului?

Potrivit Comunicatului Summitului NATO de la Bruxelles din 14.06.2021 „șefii de stat și de guvern ai celor 30 de state membre ale NATO, ne-am reunit la Bruxelles pentru a afirma unitatea, solidaritatea și coeziunea și pentru a deschide un nou capitol în relațiile transatlantice, într-un moment în care mediul de securitate cu care ne confruntăm este din ce în ce mai complex”.

La finalul Summitului s-a adoptat documentul „NATO 2030 – O agendă transatlantică pentru viitor” în vederea întăririi capacității politice și militare a alianței NATO, „pentru a răspunde nevoilor de apărare curente și viitoare”.

Teoretic, toate bune și la locul lor, în plan practic, Citește restul acestei intrări »


Cine va fi „prinţul” care va salva „cenuşăreasa”?

11/02/2018

Eugen Rotarescu

Motto: „Ambiţia şi lăcomia, dragostea de putere şi dragostea de bani
sunt câteva pasiuni care au o puternică influenţă asupra
omului
” (Benjamin Franklin, 1705-1780)

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

În România, şi pe alte meleaguri, trăiesc trei doamne şi o împărăteasă. Numele lor sunt foarte cunoscute: Politica, Puterea şi Corupţia. Ele sunt forţe ispititoare şi se doresc întâistătătoare, faţă de toate şi tot ce le înconjoară. Acţiunile lor se concentrează pe rezultate, în beneficiu propriu, şi nu pe calitate. Cu precădere, puterea politică şi buna guvernare ar trebui să se exercite în numele şi pentru binele comun al oamenilor. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 325 (1-16 mai)

30/05/2016

Invierea Domnului

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El le-a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor. Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această zi din an să aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și, mai ales, fie ca această zi să deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire! Hristos a înviat!

*

Între politică și morală. Între politică și morală, este o prăpastie greu de trecut. Nu o spun eu, ci oameni mari ai istoriei. Un filosof italian, Machiavelli, spunea că în politică n-are ce căuta morala, ci doar interesul. Rareori s-au remarcat conducători de state cu comportare morală, de sfinți. Citește restul acestei intrări »


DRAMOLETA NAŢIONALĂ CU FRANCUL ELVEŢIAN

20/01/2015

de Corneliu LEU
image_001

Foarte gravă din punctul de vedere al loviturii bancare şi în interiorul mediului bancar, drama provocată de francul elveţian nu pare a avea şi la fel de grave efecte sociale în spaţiul nostru mioritic, încât să justifice o asemenea tevatură cum e cea la care se dedau politicienii şi analiştii noştri. Ambele categorii între ghilimele. Pentru că nişte politicieni cu adevărat serioşi şi-ar fi cantonat demersurile pe felia respectivă, şi, în loc să facă din asta dramă naţională pe care o plâng ei, profitând de ocazia că plângăciosul cu lacrimile lui de serviciu nu mai este la Cotroceni, pentru a-şi atrage electoratul cu hohote la fel de deşarte. Iar nişte analişti serioşi ar fi calculat întâi a câta parte din populaţia României e afectată, pentru a preciza dimensiunile dramei. Care dramă, recunosc: există; dar ea poate fi naţională, colectivă, locală sau chiar familială şi nimic mai mult.

Par-o-le_foto_Delia Florea

Dar nu. Cum să scape cele două eşaloane ale demagogiei – politicianul lui peşte şi analistul fost zarzavagiu, un asemenea prilej de a se da mari în apărarea drepturilor inamovibile pe care aceste guvernări postdecembriste le calcă în picioare de 25 de ani?!

O măsură simplă şi nezgomotoasă ca în Ungaria ar fi rezolvat problema fără tot zbuciumul liderilor celor mai făţoase partide şi a mediei aservite sau înrăite la exagerări. Dar asta nu le-ar fi folosit la a se arăta care de care mai mari apărători ai drepturilor cetăţeanului, fără să spună cât de numeros este acest cetăţean afectat de drama financiară provocată de acel ombilic european care n-a demonstrat niciodată sentimente europene. Fiindcă banii din băncile elveţiene n-au miros continental. Ei pot proveni şi de la mafiile asiatice, nu numai de la Cosa nostra, şi de la dictatorii canibali, nu numai de la cei care căutau averile lui Ceauşescu, şi de la juntele militare, nu numai de la cavalerii de industrie ai marilor corporaţii. N-au miros continental când se depun aici, sub paza cinică a unei armate cu soldaţi puternici, ca şi cei care-l păzesc pe Papa.

Din acest motiv, eu aş alinia această dramă cu iz de ciocolată elveţiană exact la nivelul afirmaţiilor că, românii care sunt nemulţumiţi de serviciile medicale din ţară, se pot duce să se trateze la Viena. „Se pot” duce, e adevărat din punctul de vedere al facilităţilor vamale; dar câţi dintre români „pot” face asta din punctul de vedere al veniturilor lor!? Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală, foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIII (2014), nr. 285 (1-15 septembrie)

22/09/2014

foto_Amza Jucan_cer_Herculane

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Idolii vremii noastre. Sentimentul religios a fost înnăscut în om. A venit cu el pe lume. Oriunde a existat o comunitate omenească, a existat şi o manifestare religioasă, indiferent ce forme a îmbrăcat ea. Descoperirile arheologice dovedesc cu prisosinţă acest lucru. Sunt scoase la lumină obiecte de cult, sunt identificate tot felul de practici rituale de înmormântare care spun că acea populaţie a avut o credinţă religioasă. Omul dintotdeauna a fost conştient că trebuie să existe o forţă supranaturală creatoare şi conducătoare a universului şi a încercat să cunoască această forţă. A socotit că este un element al naturii: soarele, luna, stelele, munţii, apele, copacii, pietrele; a socotit că este sub forma unei fiinţe omeneşti nevăzute, extraordinar de puternice; a crezut că este o idee mai presus de lume. A socotit că fiecare element al naturii are deasupra o asemenea forţă protectoare: marea îl avea pe Poseidon, focul pe Hefaistos; timpul pe Cronos; fiecare activitate umană, foto_Amza Jucan_Hercule la Herculanebună sau rea, avea un zeu, un idol: comerţul pe Mercur, războiul pe Jupiter, vânătoarea pe Diana; fiecare însuşire sau trăsătură spirituală umană deosebită îşi avea zeul ei: frumuseţea pe Afrodita, înţelepciunea pe Sofia, beţia pe Bachus. Asta, ca să vorbim doar de religiile greco-romane. Şi la alte popoare era la fel: spre exemplu, la asirieni zeul binelui era Ormuz, al răului Ahriman. Exemplele pot continua. Erau popoare care aveau zeci de astfel de zei. Ele se numeau popoare politeiste. Puţine au fost popoarele monoteiste, adică cele care s-au închinat unei singure forţe supranaturale, care concentra în sine toate energiile. Am putea menţiona în acest sens pe evrei cu Iahve, pe daci cu Zamolxe, iar mai târziu creştinii, care-L cinstesc pe Dumnezeu. Citește restul acestei intrări »


SINDROMUL KAFKA

01/08/2014

de Nicoară MIHALI

Nicoara_Mihali

Nicoară Mihali

Aş scrie eliberat de toate constrângerile. Aş scrie din sinceritate, dar cum să opresc punţile dintre neuroni care au fost alimentate de eşecuri şi de invidii, de răutăţi şi de glorie, de farmecul cuvintelor scrise şi de sudalma împotriva celor care ţin pe umerii lor orânduirea socială… de când s-a renunţat la marxism nici nu mai ştiu cum se numeşte. Aş scrie cu toată patima iubirii aruncată peste o pajişte imensă de flori. Aş scrie cu tăria celui ce se află pe vârful unui munte şi respiră aerul cât mai aproape de cer. Aş scrie cu flacăra lemnelor uscate ce trosnesc noaptea la stână. Aş scrie cu licărul apelor în care îmi mai privesc faţa ce nu dă încă semn de oboseală. Aş scrie cu toată tehnica viitorului în materie de ecrane fosforescente, dar toate parcă nu îmi mai sunt de folos.

Scrisul meu n-a schimbat lumea, scrisul meu nu a ridicat la luptă, scrisul meu nu a vindecat drame. Scrisul meu nu a ucis pe nimeni. În toate funcţiile statului au rămas aceleaşi marionete. Ici şi colo câte o mască mai deosebită ce întruchipează vreun drac iese în evidenţă şi liniştea nopţii este pusă în pericol. Citește restul acestei intrări »


Uniţi-Ne-Dăm-Pământul-Străinilor? Nu, Nu şi Nu!

27/12/2013

Articol preluat din „NapocaNews”
http://www.napocanews.ro/2013/12/uniti-ne-dam-pamantul-strainilor-nu-nu-si-nu.html

de Mihai TOCIU

Mihai TociuDin 1 septembrie ne ţinem ocupaţi cu Roşia Montană. În noiembrie, am trecut în lista de preocupări şi gazele de şist. La începutul lui decembrie, am adăugat şi libertatea de exprimare, şi superimunitatea parlamentarilor, şi amnistierea tâlharilor.

Privind în ansamblu, ultimele patru luni ale lui 2013 au fost de foc: au scos în stradă zeci de mii de oameni, sute de haiduci moderni au oprit amplasarea sondelor Chevron, au apărat dreptul la proprietate privată, la un mediu curat, au renăscut civismul şi solidaritatea, au reînviat speranţa că cetăţenii pot influenţa deciziile politicienilor şi pot schimba România. Bravo lor, bravo fiecărui cetăţean care a făcut puţinul de care a fost în stare, bravo România!

Bravo? Dar nu e cam devreme să ne gratulăm reciproc? Ce victorie am câştigat să merităm asta? Păi, am reuşit să convingem Comisia parlamentară Roşia Montană să dea aviz negativ, apoi am forţat deputaţii să respingă modificarea legii minelor… Aşa, şi? Mai departe? Păi, mai departe, vom ataca la Curtea Constituţională super-imunitatea politicienilor, ne vom opune amnistierii, vom contra-ataca introducerea calomniei şi insultei în codul penal, ne vom recâştiga dreptul la liberă exprimare, nu îi vom scăpa din ochi pe parlamentari, îi vom obliga să-şi petreacă sărbătorile la Roşia Montană, vom… ah, am rămas fără aer.

Am fost şi eu în stradă de zeci de ori, am scris banere, am vorbit la portavoce, am răguşit de câteva ori. Cu jandarmii nu m-am împins, dar am păşit în urma celor care au făcut-o, cu sentimentul că am fost şi eu undeva acolo, chiar dacă mai în spate. Citește restul acestei intrări »


„DIVIDE ET IMPERA!”

17/07/2013

„Prin unire, cetăţile mici se dezvoltă, prin dezbinare, şi cele mai mari se distrug.”

de Vavila POPOVICI,
Raleigh, NC

Expresia provine din latină, unde exista şi ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină şi stăpâneşte”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat şi a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaşte, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.Hr. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naţionalităţi.

Urare_foto si desen_Delia Florea

Strategia a fost folosită efectiv şi eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman şi ai celui Britanic, care au „asmuţit” un trib împotriva celuilalt pentru a câştiga şi menţine controlul asupra teritoriilor, cu un număr mic de trupe.

Conceptul a fost mai proeminent în perioada în care India a fost parte a Imperiului Britanic. Se spune că britanicii au folosit strategia pentru a câştiga control asupra teritoriului şi resurselor vaste ale Indiei prin menţinerea populaţiei divizate de-a lungul liniilor de demarcaţie date de religii, limbi vorbite, caste, etc. Folosind metoda „divide et impera”, au reuşit să-şi atingă scopul. Citește restul acestei intrări »


Lupul dacic, bucata de caş şi taxa pe obraz

13/06/2013

Maria Diana Popescude Maria Diana POPESCU
Agero, www.agero-stuttgart.de

Convorbire fulger la telefon între Joseph Biden, vicepreşedinte S.U.A. şi preşedintele României! Presa scrie că ar fi discutat teme ce ţin de politica internă a ţării noastre, precum şi atitudinea României cu privire la procesul de extindere a Uniunii Europene şi a N.A.T.O. în Balcani. Cine mai crede în asemenea poveşti de adormit copiii! Biden a recitat monologul „ţeapa Bechtel”. Sporadic se mai auzea cîte un „yes!” slugarnic de la celălalt capăt firului. Cum preşedintele n-a avut loc de întors cu americanii, i-a dat replica lui Charles, în timpul vizitei la Cotroceni: „Am auzit că v-aţi mai luat o casă, în curînd o să aveţi un sat întreg”. Azi o casă, mîine un sat, azi, un ou, mîine un bou… Uite-aşa, în loc să avem pe steag lupul dacic, ne trezim cu animale preistorice. Are prinţul vreun scop de se tot plimbă prin Transilvania, cele patru case pe Valea Zălanului sînt doar micul dejun. Foarte grav! Străinii nu se pot odihni de grija Transilvaniei noastre! Se visează prinţi de Transilvania! Se infiltrează cu turmele peste tot unde este ceva de jefuit.

Ce minuni să aşteptăm de la Putere, dacă pînă şi Constituţia se modifică în pas alergător. Cîte 40 de articole pe zi. Se scoate, se amendează, se introduce orice, în funcţie de orgolii, pofte, răfuieli, porunci de la Înalte Porţi, împărţire, despărţire. Chiar şi Ţarul Putin a ajuns la despărţire după treizeci de ani de mariaj. De la o acţiune pentru salvarea unui parc, Turcia a luat foc. După cîteva zile protestele au căpătat o altă turnură, manifestanţii din mai multe oraşe cerînd demisia guvernului Erdogan. Să aibă legătură cu faptul că, în mai, Turcia a rambursat ultima tranşă a datoriei către F.M.I.? Să fi uitat premierul turc Tayyip Erdogan păţania lui Ceauşescu, după ce acesta a anunţat că şi-a achitat toate datoriile externe? De, dacă n-a învăţat nimic din istoria popoarelor „eliberate”! U.E. e gata să vîndă arme „rebelilor” sirieni, iar bilderbergii vor pune pe masă destinul Iranului şi al celor două ţări coreene. Ca doar nu se întîlnesc la nivel înalt ca să mănînce micii româneşti, scăpaţi ca prin urechile acului de cenzura Bruxelles-ului. Expansiunea ţărilor din grupul BRICS e privită cu mînie de către corbii F.M.I, rămaşi acum fără bucata de caş a Turciei. Orice răzmeriţă sau război sînt întotdeauna precedate de minciuni şi manipulări, răspîndite machiavelic prin mass-media. Citește restul acestei intrări »


OLIMPIENII, CÎINI FĂRĂ STĂPÎN

30/05/2013

de Maria Diana POPESCU,
„Agero”
www.agero-stuttgart.de

Maria Diana PopescuBronzaţi şi cu cîteva kilograme în plus, parlamentarii s-au întors din vacanţă în cuiburile de pluş ale palatului, fără chef de lucru, dar cu aceeaşi poftă de sfadă, deşi în sertare zac sute de legi ce se vor adoptate de prin două mii şi ceva. Regionalizarea şi revizuirea Constituţiei sînt nişte gogomănii mai mari decît Casa Poporului, iar iniţiatorii nu trebuie priviţi cu umanitate, pentru că marşează pe împărţirea, ca pe un tort, a naţiunii. Ne aşteptăm la măsuri punitive pentru următoarea perioadă, şi nu ştiu de ce gîndul îmi zboară la măsurile luate de proprietarul unui magazin de cosmetice din China, care şi-a obligat angajaţii să meargă în patru labe în public. A motivat el, pentru a le testa capacitatea de rezistenţă. Dacă tot mergeau în patru labe, de ce nu s-a găsit cineva care să sară la gîtul patronului şi să-l muşte. În loc să fie numărate craterele din asfalt sau şcolile care abia mai stau în picioare în satele româneşti, statisticienii socotesc cît au cheltuit românii de sărbători, cît au cîştigat marcheturile, cîţi hectolitri de vin s-au băut, cîţi români înecaţi cu sarmale sau îmbătaţi au ajuns la urgenţe. Toate acestea, la vedere, exagerate, pe ecrane.

Nu vă uitaţi la ce spun televizoarele despre români! Românul ştie să muncească, ştie să se şi distreze, inteligenţa, cumpătarea şi omenia fac casă bună cu românul. El a plătit şi plăteşte cu vîrf şi îndesat oalele sparte de clasa politică şi locul de sub scara UE. „Statisticienii” ar trebui să insiste mai mult pe milioanele de euro cheltuite pe studii de fezabilitate, pe faptul că statul cheltuieşte anual pe drumuri naţionale şi autostrăzi la fel cît a costat Casa Poporului, deşi ele nu-s decît pe planşete. „Adevăratul patriot este cel care-şi apără Ţara împotriva guvernului său” – Mihai Eminescu. Deci, nu renunţaţi la conştiinţă! Nici la dragostea de Ţară! Nu renunţaţi la naţiune în favoarea federalizării confiscătoare! Luptaţi pentru drepturile şi libertăţile voastre! „Olimpienii” şi-au dezvoltat o adicţie (practic, un mecanism de dependenţă ca şi la droguri, cofeină, alcool sau nicotină) pentru dominare şi distrugerea identităţii naţionale, pentru demolarea oricărei industrializări, pentru suprimarea oricărei dezvoltări ştiinţifice, pentru controlul asupra învăţămîntului şi sănătăţii şi populaţiei. „Olimpienii” reglează cum vor scala aparatului mondial de acaparare, roţile crizei globale şi aşa-zisele măsuri de austeritate sau antiteroriste. Citește restul acestei intrări »