Romanian Corner / Colţ Românesc la Cracovia

04/07/2019

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, România – director prof.dr.Teodor Ardelean – a deschis pe 9 mai 2012 primul Colţ Românesc din Polonia, găzduit de Biblioteca Publică Voievodală din Cracovia – director Jerzy Woźniakiewicz.

Citește restul acestei intrări »


Bogăţia culturală, farmecul unui spaţiu binecuvântat, Finteuşu Mare, într-o carte de excepţie semnată Angela-Monica Jucan

02/09/2018

de Gelu DRAGOŞ

 

    Angela-Monica Jucan

 

O prietenă şi o colegă bună, Angela-Monica Jucan, originară din Cluj-Napoca, cea care s-a ocupat cu profesionalism şi dăruire de revista şi site-ul „Bibliotheca septentrionalis” părăseşte Baia Mare şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, locul ei de muncă, dar nu oricum, ci lăsându-ne ca zestre, nouă, maramureşenilor, volumul „Înstelatul Finteuş”, editat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

Cartea apărută sub egida bibliotecii în programul cultural „Maramureşul perpetuu”, seria „Aniversări”, coordonator dr. Teodor Ardelean, se referă la Corul Bărbătesc din Finteuşu Mare, un cor înfiinţat odată cu Marea Unire şi care şi-a susţinut primul concert la Şomcuta Mare. Citind cartea scrisă de Angela-Monica Jucan mi-am dat seama ce muncă de Sisif, cât timp a trebuit să aloce pentru a ieşi o carte mai ceva ca o monografie!

Autoarea se opreşte cu migală la fiecare membru al corului, se apleacă asupra locului naşterii, a familiei, a ceea ce cântă fiecare – tenor I, tenor II, bariton, bas – ba, mai mult, şi la direcţiile zodiacale clasice ale fiecăruia, după calendarul arboricol şi după cel asiatic. Citește restul acestei intrări »


Vocea Poloniei în Europa

06/02/2015

de Antoaneta TURDA

Antoaneta TurdaA vorbi despre cel de-al şaselea continent mondial ca întindere, Europa, cea despre a cărei denumire nu ştim nici azi ce origini are, înseamnă a ne gândi în primul rând la faptul că, deşi are doar aproximativ 10,5 milioane km2, ea a fost punctul de plecare, mai ales după secolul al XVII-lea al civilizaţiei din noile continente descoperite: cele două Americi şi ulterior Australia şi Africa, naţiunile europene întărindu-şi astfel rolul predominant în politica mondială, în special după începutul colonialismului, control care cunoaşte diverse forme şi în zilele noastre, această politică ducând, inevitabil, dincolo de explorarea noilor teritorii, la modificarea, la intervale relativ scurte de timp, a graniţelor Europei. Dacă ne-am pune întrebarea de unde vine puterea spirituală, în primul rând, a acestui continent, poate că ar trebui să căutăm un posibil răspuns în mitologia Greciei antice, pentru că aici Europa a fost considerată prinţesa feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor, ducând-o pe insula Creta, unde a dat naştere lui Minos, Rhadamanthus şi Sarpedon. Beneficiind, aşadar, chiar de la începuturile sale, pe un spaţiu mai degrabă restrâns, de aceea forţă pornită parcă din adâncurile sale, Europa şi-a arătat, de-a lungul timpului, aceea faţă strălucitoare care a degajat lumină şi frumuseţe din marile sale oraşe: Paris, Roma, Madrid, Londra, Varşovia, Praga, Budapesta, Bucureşti sau Moscova, aspectul ei balcanic, specific unei anumite zone geografice, de periferie, fiind relativ puţin cunoscut, aceasta determinindu-mă să mă opresc mai mult asupra sa, întrucât el vizează şi aspectul istoric. Mă refer aici în special la Imperiile care au dominat geografic şi spiritual Europa: Ţarist, Austro-Ungar şi Otoman, toate destrămate în 1918, imperii în care erau două moduri total diferite de trai: unul prosper, specific centrului, iar celălalt incomparabil mai sărac, predominant în teritoriile periferice ale imperiului. Acest din urmă aspect, al periferiei geografice şi spirituale actuale europene, este bine reprezentat de scriitorul polonez contemporan Andrzej Stasiuk (n. 1960 la Varşovia) care, în volumul Călătorind spre Babadag, Citește restul acestei intrări »


SCURTE ÎNSEMNĂRI DINTR-O SCURTĂ CĂLĂTORIE

23/07/2014

Dragonul

de Alexandru Ioan ROMAN

De multă vreme în subconştientul meu (şi nu numai) se cuibărise ideea unei evadări de pe aceste „plaiuri mioritice” spre alte zări şi tărâmuri pentru a constata cu propriile simţuri cum stau lucrurile, deoarece informaţiile primite din varii surse erau contradictorii şi eram destul de confuz în a aprecia cât de cât corect starea de fapt în afara fruntariilor acestei ţări. Ca să fiu pe deplin corect trebuie să spun că am mai făcut două ieşiri în exteriorul ţării: una în urmă cu aproximativ 30 de ani, deci în alt secol, alt mileniu, altă „epocă”, în fosta Cehoslovacie, cu traversarea Ungariei, circulând cu trenul într-un grup de turişti care era bine supravegheat ca nu cumva să se „rătăcească” vreunul. La vremea respectivă m-am întors foarte plăcut impresionat de ceea ce am avut ocazia să văd, să aud şi să trăiesc. A doua ieşire (de data aceasta în perioada „democraţiei originale”) am avut ocazia să o fac tot spre răsărit (deşi toată lumea se îndrepta spre apus), respectiv în Republica Moldova, de unde am venit cu un gust amar, deşi am găsit acolo foarte multe şi felurite bomboane – dulciurile fiind printre specialităţile celor din Chişinău. Acolo am întâlnit două categorii de români: o categorie a românilor care simţeau, vorbeau şi gândeau profund româneşte şi o altă categorie de români, care vorbeau ruseşte (poate ştiau şi româneşte) dar numai ei ştiau ce şi cum gândeau. Am ţinut să fac aceste precizări pentru că nu cu multă vreme în urmă, în cursul acestei primăveri, mi s-a oferit ocazia să particip la inaugurarea „Colţului românesc” deschis în cadrul Bibliotecii Publice Voievodale din Cracovia, Polonia. Aveam oarecare emoţii, având în vedere trăirile anterioare, şi ţinând cont de faptul că urma să merg nu spre apus, ci tot spre răsărit, un răsărit mai nordic. Urma să constat că, de fapt acest „răsărit nordic” era mult mai „apusean” decât mi-am imaginat. Citește restul acestei intrări »